Știri


Vino Duhule Preasfânt!

Duminică, 23 iulie 2017, a fost o zi deosebită pentru 84 de copii și tineri din parohia Preasfânta Treime din Butea care au primit sacramentul Mirului prin impunerea mâinilor Preasfințitului Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, în cadrul sfintei liturghii de la ora 11:00.

După o intensă aprofundare a catehismului, cei 84 de copii au ajuns în fața altarului dornici de a fi înzestrați de Duhul Sfânt cu darurile sale sprijiniți fiind de pr. paroh Petru Blaj și pr. vicar Mihai Androșcă împreună cu surorile și animatorii care i-au ajutat pe acest drum de pregătire spirituală și umană.

Evenimentul a început cu întâmpinarea Preasfințitului la intrarea în sat de către un grup de călăreți care l-au însoțit până la parohie unde a fost așteptat cu entuziasm de tinerii candidați și comunitatea din Butea. O imensă onoare și mândrie au simțit toți credincioșii atunci când PS Aurel Percă a salutat candidații la mir și întreaga comunitate, îndreptându-ne apoi spre biserică, în procesiune, unde, la ora 11.00, a început Liturghia solemnă de celebrare a sfântului Mir.

La începutul sfintei Liturghii, pr. paroh Petru Blaj a luat cuvântul, urându-le în mod solemn episcopului, preoților și credincioșilor un "Bine ați venit"; la aceste cuvinte s-a adăugat și bucuria episcopului de a putea participa împreună cu noi la această mare sărbătoare. Dispunându-ne sufletește am continuat sfânta Liturghie prin ascultarea lecturilor și a predicii.

În cadrul predicii, PS Aurel Percă a ținut să discute cu candidații, adresându-le întrebări din catehism, întrebări la care copiii și tinerii nu au ezitat să răspundă. Preasfințitul Aurel le-a explicat candidaților că după ce primesc pecetea darului Duhului Sfânt ei vor deveni apostoli ai lui Dumnezeu.

După predică, ținând o lumânare aprinsă, copiii și tinerii și-au reînnoit făgăduințele de la Botez, urmat de momentul central al Liturghiei: rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, rostită de episcop și ritualul conferirii sfântului Mir. Candidații la Mir au primit pecetea darului Duhului Sfânt, pecete spirituală de neșters prin care cel miruit este înrădăcinat mai adânc în filiația divină și primește o putere specială a Duhului Sfânt, pentru a mărturisi cu mult curaj numele lui Cristos.

La încheierea sfintei Liturghii, cei de curând miruiți, prin intermediul unui reprezentant, au adus mulțumiri lui Dumnezeu, episcopului, preoților, părinților, nașilor și celor care s-au ocupat de pregătirea lor și organizarea acestui eveniment. Tot ca o mulțumire pentru darul primit, câțiva copii au prezentat un moment artistic.

Celebrarea s-a încheiat cu binecuvântarea și procesiunea spre parohie, după care copiii și tinerii miruiți s-au întors în familie pentru a continua bucuria, în prezența Duhului Sfânt.

Îi felicităm pe acești copii și tineri care au parcurs un drum de pregătire pentru a ajunge maturi în credință și le dorim ca de azi înainte tot ceea ce fac, să facă doar din iubire pentru Sfânta Treime și pentru aproapele lor

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Sărbătoare de neuitat

În biografia unui copil creștin catolic ziua Primei Sfinte Împărtășanii este unică în frumusețe și semnificație. Astfel că duminică 2 iulie 2017 pentru comunitatea noastră din Butea a fost o zi de mare bucurie, care nu se va uita niciodată, în special pentru 24 de copii. Iată-i veniți la biserică plini de emoții, însoțiți de părinți, rude și prieteni, îmbrăcați cât se poate de frumos și festiv. Albul complet în cazul vestimentației lor este impresionant. E albul sufletelor lor !

În cadrul Sfintei Liturghii de la ora 11.00 celebrată de pr. paroh Petru Blaj și pr. vicar Mihai Androșcă, cu ochii strălucitori, cu fețele care radiau de bucurie, cu sufletul curat, plini de credință și iubire, copiii s-au apropiat de Sfântul Altar, pentru a-l primi pe Isus pentru prima dată în viața lor.

Pentru această zi specială din viața lor, acești copii s-au pregătit intens, învățând catehismul și conștientizând darul pe care îl vor primi. Aceștia au promis lui Isus, prietenul lor, că-i vor rămâne fideli  iubirii sale și că își vor da silința să-l păstreze mereu în inimile lor.

Sărbătoarea a fost frumoasă, emoțiile tuturor au fost mari și bucuria pe măsură. Cu siguranță copiii iși vor aminti cu drag de această zi în care au fost înconjurați cu bucurie și dragoste de familiile lor, de prieteni, de întreaga comunitate.

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Sfânta Liturghie de primiție la Butea

Duminică, 25 iunie 2017, la ora 11:00, a avut loc în biserica parohială "Preasfânta Treime" din Butea, primiția tanărului preot Iulian Naita. Părintele a fost hirotonit de către PS Petru Gherghel împreună cu alți 12 preoți vineri, 23 iunie 2017, de sărbătoarea Preasfânta Inimă a lui Isus, în cadrul Liturghiei celebrate la ora 11:00 în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iași.

În satul natal, la ora 10:45, părintele alături de tineri călare, a fost întâmpinat de către preoți, rude, primar și credincioși, printre care un grup numeros de copii însoțiți de către surori. Apoi, toți s-au îndreptat în procesiune către biserică.

La primiție, alături de părintele Iulian au concelebrat părintele paroh și decan Petru Blaj și alți preoți diecezani. În timpul predicii, părintele Iuian și-a manifestat recunoștința pentru harul pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra lui. A fost subliniată importanța vocației sacerdotale și importanța misiunii pastorale încredințată preotului. În predică, părintele Bălteanu a vorbit despre o localitate in apropiere de Torino, Lu Monferrato, unde există o parohie cu circa 2800 de credincioși, unde toate mamele împreună de mulți ani obișnuiesc să se roage pentru preoți și pentru viața consacrată, adorându-L pe Isus în preasfântul sacrament. Acest sat a dăruit 350 de vocații la preoție și viața consacrată. Părintele a evidențiat și că tocmai în acest an a coincis hirotonirea noilor preoți cu sărbătoarea Preasfanta inimă a lui Isus și anul jubilar al apariției Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, devoțiune care trebuie trăită profund în inima unui preot.

La sfârșitul Sfintei Liturghii părintele Iulian a mulțumit pentru sprijin familiei, tuturor preoților și credincioșilor prezenți și a dat tuturor binecuvântarea specială deprimițiant.

Aș vrea să subliniez cât este de important pentru familie să susțină zi după zi și an după an viața unui tânăr care a simțit chemarea și și-a dorit să devină preot. Referitor la exemplul dat de părintele Bălteanu în localitatea despre care dânsul a vorbit, s-a născut, și a fost declarat fericit părintele salezian Filippo Rinaldi, cel de-al treilea succesor a lui Don Bosco. Întreaga noastră comunitate ar trebui să iși propună să se roage mai mult pentru preoți, deoarece ei sunt chemați să ajute și să susțină viața spirituală a fiecărui credincios.

Alături de aceste gânduri aș vrea să îl adaug pe cel al unei românce, terțiară franciscană în Italia, care a trăit alături de noi acest moment de mare bucurie și har pentru comunitate. "A fost un moment de mare emoție pentru mine să mă pot alătura comunității într-o zi atat de specială. Un "da" total spus Domnului este un act de iubire și curaj în societatea noastră în care prioritatea nu mai este Dumnezeu. Acest "da" nu este nicidecum o poliță care să asigure că drumul unui consacrat va fi mereu usor: este un "da" care trebuie confirmat în fiecare zi. A fost frumos să constat cu câtă dragoste comunitatea s-a adunat împrejurul preotului primițiant, și cum in această realitate mică și frumoasă, deși nu lipsită de greutăți, valorile se păstrează încă nealterate. Comunitatea simte că preotul este o binecuvântare, o călăuză de preț în drumul către sfințenie, iar preotul simte că în misiunea importantă pe care o are pe umeri nu este singur. "

Sr. Elisabetta

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Bolnavii sunt o comoară pentru comunitate

Suferința, boala: o realitate de care ne temem toți, o realitate pe care nimeni nu vrea să o trăiască. Și totuși, vrând-nevrând, o realitate dură pe care o vom experimenta în cele din urmă. Și iată că, de exemplu, un om în vâltoarea vieții se gândește: "Eu sunt mare și tare, și nimeni nu este ca mine!" Și se uită cu mândrie la diplome, la sănătate, la frumusețe și la toate celelalte. Însă când viața brusc capătă o neașteptată turnură iar sănătatea se pleacă în fața bolii și a suferinței, sufletul este luat cu asalt de nenumărate dure întrebări: De ce? De ce eu? De ce mie? De ce acum? Cu ce am greșit pentru a merita asta? Pentru ce sufăr atât?

De când e lumea omul a încercat să dea răspunsurile potrivite. În zadar însă. Doar Dumnezeu cunoaște rațiunea lucrurilor și finalitatea acestora. Doar Dumnezeu aduce liniștea și vindecarea chiar și atunci când totul pare irosit, pierdut. Căci în însuși Dumnezeu, martorul torturării și uciderii Fiului său, în suferința sa, trebuie să vedem marea lui iubire.

Iată de ce Sfânta Biserică a fixat pe an o Zi a Bolnavului, care, în Dieceza de Iași, în comunitatea noastră din Butea, a avut loc la 13 mai. Deja atenția comunității față de cei bolnavi a fost îndreptată de mai multe zile înainte printr-o novenă specială către Sfânta Fecioară Maria, tămăduitoarea bolnavilor.

Așadar, la 13 mai, ora 10:00, printr-o Sfântă Liturghie celebrată de pr. paroh Petru Blaj și pr. capelan Gabriel Sascău, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, ne-am îndreptat rugăciunile pentru binecuvântarea Domnului și întărirea celor aflați în boală și suferință. La inițiativa pr. paroh și cu ajutorul surorilor misionare ale Pătimirii lui Isus mai mulți bolnavi au fost ajutați să vină la biserică, unde, în cadrul Sfintei Liturghii, au primit Maslul și au fost împărtășiți cu trupul lui Cristos. După sfânta jertfă, toți cei aflați în neputință au primit o strângere de mână caldă din partea pr. paroh Petru precum și un ajutor alimentar binevenit.

Toate acestea au avut loc la 13 mai, zi în care, în urmă cu o sută de ani, o Doamnă frumoasă s-a arătat la Cova de Iria (Fatima) unor păstorași portughezi, Lucia dos Santos, Francisc și Iacinta Marto.

Oricât de neputincioși am fi în fața bolii și a suferinței o avem pe Sfânta Fecioară Maria care veghează la căpătâiul tuturor bolnavilor din lume!

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Un dar deosebit de Crăciun

Crăciunul este, probabil, cea mai frumoasă și mai iubită sărbătoare din an. Cine nu adoră Crăciunul? Cu toții am trăit o bucurie cum doar o dată pe an o putem simți, o bucurie a Crăciunului. O sărbătoare a sărbătorilor menită să ne adune pe toți, de la mic la mare, spre raza de speranță oferită de nașterea Pruncușorului, în sânul propriei familii, în sânul comunității noastre din Butea. Este sărbătoarea când întregul cer își arată bucuria nașterii Pruncușorului în ieslea cea săracă, împărat fiind. Nu bogăția aduce după sine sărbătoarea, ci umila bogăție sufletească pune în valoare sărbătoarea. Bucuria nașterii Pruncușorului care își are locul prin excelență, în casă, într-o familie unită, în biserică, într-o comunitate unită.

Comunitatea catolică din Butea a trăit un moment de bucurie care va rămâne consemnat în istoria parohiei, moment oferit tuturor enoriașilor marți, 27 decembrie a.c., în sărbătoarea sfântului Ioan, apostol și evanghelist. La ora 11 episopul auxiliar Aurel Percă împreună cu alți preoți au mărit bucuria comunității butene prin prezența lor la sfânta liturghie în care au fost sărbătorite familiile cu frumostul aniversar de 25, 50 și 60 de ani de căsătorie. De asemenea, datorită inițiativei pr. paroh și cu bunăvoința unor binefăcători, biserica a fost "împodobită" cu un frumos mozaic dedicat PreaSfintei Treimi, patroana comunității, mozaic realizat de pr. artist Eugen Robu și sfințit de preasfințitul Aurel. Actualmente această frumoasă capodoperă se află situată pe frontispiciul bisericii. De menționat este faptul că la sfârșitul acestei celebrări frumoase copiii și tinerii comunității au susținut un mic program artistic caracteristic Crăciunului.

Această celebrare minunată și implicit mozaicul dedicat PreaSfintei Treimi ne reamintește că rugaciunea comunitară, dar și cea personală, ne conduce către Dumnezeu Unul și Întreit, iar bucuria sărbătorii trăite împreună întreține strâns și motivează comunitatea catolică din Butea. Nu ne rămâne decât să ne lăsăm îmbrățișați și să îmbrățișăm sărbătoarea nașterii Pruncului Isus pentru a vesti și a trăi această bucurie zi de zi, mai buni, mai curați și, de ce nu, colindându-ne și urându-ne apropiații prin ajutor și rugăciune.

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Misiuni populare și aniversare binecuvântată!

Fiecare Sărbătoare, pe care Biserica o celebrează, este izvor nesecat de har, menit să edifice întregul popor al lui Dumnezeu.

Biserica din Butea, într-o atmosferă de sărbătoare și de reculegere, amintește 130 de ani de la aducerea primei statui a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes în România în satul nostru. A fost un eveniment importat pentru toți credincioșii deoarece a ajuns aici într-un mod misterios... purtând însă pecetea providenței divine.

Maria este o Creatură în care noi ne putem încredința cu speranță și încredere. Așa au făcut credincioșii din Butea acum 130 de ani în urmă, iar credința lor continuă să fie vie și astăzi demonstrând față de Preacurata Fecioara Maria o aleasă devoțiune.

Pentru a marca acest eveniment Părintele paroh Petru Blaj împreună cu părintele vicar Mihai Androșcă au dorit să ofere comunității câteva zile alese în care să se oprească din activitățile muncii cotidiene. Astfel au putut reflecta la propria viață spirituală urmând mai apoi să mediteze asupra rolului pe care Preacurata Fecioara Maria l-a avut asupra comunității pentru a le îndrepta pașii, de-a lungul atâtor generații, spre Cristos Fiul ei și fratele nostru.

Cel care ne-a călăuzit pentru a pătrunde în bogăția acestui minunat mister a fost Părintele Petru Tamaș, care pe durata zilelor 6-9 octombrie, ne-a înălțat sufletele spre cele ale lui Dumnezeu făcându-ne conștienți că suntem rodul milostivirii lui Dumnezeu pentru ca mai apoi să încercăm tot mai mult de a ne însuși sentimentele sale în viața noastră, în raport cu noi, cu familiarii noștrii și cu aproapele nostru pentru a deveni în lume instrumente ale milostivirii sale divine!

Cu ocazia meditațiilor din timpul misiunii am aprofundat Faptele de milostenie trupească și sufletească devenind conștienți că ele sunt cartea de identitate a creștinului, ele dau consistență și plinătate vieții noastre modelându-ne după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

În acest sens, Părintele predicând nu numai cu cuvântul dar și cu fapta, la încheierea misiunilor, înainte de a se întoarce în locul unde își desfășoară activitatea pastorală, a dorit să viziteze Casa de bătrâni "Sfântul Ioan Paul al II-lea", îngrijită de noi, "Surorile Misionare ale Patimii lui Isus", pentru a le aduce o rază de lumină și de speranță amintindu-le că suferința lor continuă pătimirea lui Cristos pe pământ și oferită lui Dumnezeu poate deveni izvor nesecat de mântuire.

La importanța acestui eveniment ne-am bucurat de prezența Excelenței sale Episcop Petru Gherghel, care cu dragostea sa părintească, a dorit să ni se alăture. Astfel că în ziua de vineri, 7 octombrie în Sărbătoarea Fecioara Maria, Regina Rozariului a prezidat Sfânta Liturghie și procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria de la Louredes prin localitate, implorând de la Dumnezeu har și binecuvântare pentru fiecare credincios în parte.

Au fost zile de har și de înălțare sufletească în care comunitatea credincioșilor din Butea și-a arătat din plin devoțiunea față de Mama cerească participând în număr foarte mare la recitarea Sfântului Rozariu, la sfintele Liturghii ale misiunilor, la sfintele sacramente, la procesiune, făcându-ne să pregustăm încă de pe pământ bucuria prezenței lui Dumnezeu și a Mariei în viețile noastre tinzând cu ardoare ca într-o zi să ne vedem cu toții, întreaga comunitate, în slava cerească.

Maica și Regina Milostivirii, roagă-te pentru noi!

Sora Elisabetta

Puteți asculta predicile ținute de părintele predicator Petru Sebastian Tamaș:

Prima predica

A doua predica

A treia predica

A patra predica

A cincea predica

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Recunoștința înainte de toate

Foarte mulți oameni obișnuiesc ca prin rugăciune să îi ceară lui Dumnezeu diferite lucruri, însă mai puțini își amintesc să-i mulțumească atunci când primesc răspuns la rugile lor. Iar atunci când omul își manifestă mulțumirea și recunoțtința față de Dumnezeu conștientizează fulgerător adevărul copleșitor al afirmației că "atunci când face un singur pas către Dumnezeu Dumnezeu face zece pași spre el” Așadar este esențial ca omul să îi fie recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este și are.

Această realitate a recunoștinței față de Dumnezeu pentru bunurile primite a trăit-o și comunitatea noastră catolică din Butea în prima duminică din luna octombrie cu ocazia Zilei Recoltei. Cu ajutorul adulților din cadrul Acțiunii Catolice, al surorilor și celorlalți voluntari, sfânta Liturghie a avut un fast aparte: diferitele alimente așezate în fața altarului, tradiționala căruță cu bucate, portul popular, toate acestea au conturat sentimentul de recunoștință față de Dumnezeu din inimile butenilor. Starea de recunoștință profundă, amplă și umilă față de Dumnezeu pentru bunurile primite este însăși măsura conștiinței acestor creștini.

După-amiază Consiliul local și Primăria au organizat un moment de destindere cu muzică, dansuri, jocuri și bucate prin care s-a remarcat caracterul de unitate al cetățenilor acestei localități.

Întreaga zi a recoltei a fost marcată de sentimentul comun al recunoștinței, sentiment nobil care exprimă credința întregului sat dar și bucuria ca răspuns față de bunăvoința lui Dumnezeu față de buteni prin toate darurile sale.

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Hramul la Butea

Soarele răsare, afara totul este senin și păsările cântă încă de dimineață prevestind parcă prin ciripitul lor că în comunitatea din Butea oamenii se pregătesc pentru a merge la Biserică ca să sărbătorească în cel mai frumos mod sărbătoarea în cinstea Sfintei Treimi. Pentru acești credincioși modul cel mai frumos de a sărbători este intradevar celebrarea Sfintei liturghii. Toți au încercat să se pregătească cât mai bine pentru aceasta sărbătoare: prin spovadă, prin infrumusetarea bisericii atat in interior cât și în exterior, si prin pregătirea bunătăților cu care îi vor servi pe cei care vor veni pentru a sărbători împreună cu ei hramul comunității. Este o zi frumoasă împodobită de râsetele copiiilor care aleargă pe ulițe pentru a prinde un loc în fata, aproape de altar acolo unde Isus va veni pentru a ne înviora sufletele.

Este ora 10 30 iar credincioșii încep să se roage Sfântul rozariu. După acest moment de rugăciune se așterne o liniște profundă deoarece va începe Sfânta liturghie. Toți așteaptă să înceapă procesiunea care este formată din preoții originari din Butea, din decanat si din alte vecinătăți, în frunte cu preoții comunității părintele paroh Petru si părintele vicar Mihai (misu). Corul începe să cânte înălțând prin cântul lor inimile credincioșilor. Însă vine unul dintre cele mai importante și așteptate momente și anume predica părintelui Iosif Antili, profesor la Seminarul din Iași, care ca de fiecare dată este la înălțime. Prin cuvintele sale atat de minunate și pe înțelesul tuturor a reușit să facă sărbătoarea si mai frumoasa si pe credincioși mai plini de iubire si speranță.

Sărbătoarea a continuat și după Sfânta liturghie, credincioșii ascultând de îndemnul părintelui paroh de a sărbători într-un mod cât mai creștinesc acest moment. A fost o zi plină de bucurie. Multi sau revăzut din nou cu ocazia acestei sarbatori: copii veniti acasă de peste hotare sau din vecinătăți pentru a sărbători împreună cu cei dragi una dintre cele mai importante sărbători creștine a unei comunități. Mă bucur din toată inima că am putut avea ocazia de a participa la o astfel de sărbătoare a comunității din Butea. Mulțumiri tuturor celor care au făcut posibil acest lucru. Lăudată să fie Sfânta Treime.

Seminarist Andrei Adam

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Buteni în pelerinaj la Catedrala din Iași

Un număr semnificativ de credincioși din parohia Butea au participat sâmbătă, 23 aprilie 2016, la pelerinajul ce a avut loc la Poarta Sfântă din Catedrala romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iași, în cadrul Anului Jubiliar al Milostivirii. Astfel că, după ce s-au făcut pregătirile necesare, atât organizatorice, cât mai ales spirituale, sâmbătă dimineața, cei peste 270 de pelerini s-au îmbarcat în autocare, în microbuze sau în mașini personale și au plecat într-o atmosferă de rugăciune către Poarta Sfântă din Catedrala episcopală deschisă de preasfințitul Petru Gherghel la data de 13 decembrie 2015.

Punctul comun de întâlnire a fost Palatul Culturii de unde, împreună cu pelerinii veniți din alte opt parohii din decanatul Valea Siretului, s-a plecat în procesiune către Catedrală, acolo unde episcopul Petru Gherghel i-a întâmpinat pe pelerini cu un cuvânt de bun venit și cu felicitări pentru efortul, dar mai ales pentru mărturia de credință pe care au manifestat-o prin acest pelerinaj. A urmat apoi trecerea prin Poarta Sfântă, în timpul căreia s-a cântat imnul Anului Sfânt "Misericordes sicut Pater".

Pelerinajul a continuat cu celebrarea actului penitențial și recitarea sfântului Rozariu, în timpul cărora s-a administrat sacramentul Reconcilierii. La ora 10 a început sfânta Liturghie pontificală prezidată de PS Petru, fiind înconjurat de preoții din parohiile din care au venit pelerinii. Omilia a fost ținută de decanul de Iași, părintele Benone Lucaci, care a accentuat faptul că Dumnezeu este cel care iese în întâmpinarea omului, asemenea Tatălui milostiv din parabola cu același nume, pentru a-i arăta milostivirea sa nemărginită și necondiționată.

La sfârșitul sfintei Liturghii, preasfințitul i-a felicitat din nou pe cei care s-au ocupat de realizarea acestui pelerinaj; pe decanul de Siret, părintele Petru Blaj, pe toți preoții parohi și vicari, persoanele consacrate, precum și pe toți cei care au luat parte la pelerinaj. După recitarea rugăciunilor prescrise PS Petru Gherghel a împărțit binecuvântarea prin care cei care au îndeplinit condițiile necesare (celebrarea sacramentului Pocăinței, primirea sfintei împărtășanii, rugăciunea după intențiile papei) au obținut indulgența plenară.

După sfânta Liturghie, pelerinii au vizitat Memorialul Anton Durcovici și Seminarul diecezan, unde au luat prânzul. Cu sufletele pline de haruri și de bucurie că s-au întâlnit cu milostivirea lui Dumnezeu, credincioșii din Butea s-au întors acasă pentru a face cunoscut acest lucru și celor care nu au cunoscut-o, dar și celor bolnavi și suferinzi care nu au putut lua parte din punct de vedere fizic la acest pelerinaj.

Pr. diacon Valeriu Balan

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Pentru o zi, Butea a fost "centrul diecezan al familiei"

Începând cu anul 2013, în Dieceza de Iași are loc o frumoasă inițiativ㠖 Întâlnirea Diecezană a familiilor. După Iași (2013) și Bacău (2014), anul acesta comunitatea din Butea a găzduit evenimentul, la care au participat peste 1.000 de familii și aproximativ 2.500 de persoane.

Întâlnirea Diecezană a familiilor a avut loc în ziua de sâmbătă, 8 august, cu începere de la ora 9.00, când au fost primiți participanții – grupurile de familii venite din parohiile Diecezei. La ora 9.30 a avut loc conferința cu titlul "Familia, izvorul vocației" susținută de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, iar sr. Elisabetta Barollo, din Institutul Surorile Patimii lui Isus, a dat mărturie cu privire la vocația sa și la familia în care s-a născut și a crescut. Această mărturie, pusă sub semnul bucuriei și al recunoștinței, poate fi sintetizată prin aceste cuvinte ale sorei Elisabetta: "Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat harul de a-i spune "Da" și îi mulțumesc pentru că a fost mereu cu mine".

Momentul central al acestei Întâlniri l-a constituit Sfânta Liturghie solemnă, prezidată de Eminența Sa, cardinalul Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Koln, aflat în vizită în Dieceza de Iași, la invitația PS Petru Gherghel, episcop de Iași. Alături de Eminența Sa au concelebrat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă și un număr de 46 de preoți. Celebrarea a început cu procesiunea de la casa parohială la biserică, la ora 11.00, cântarea fiind susținută cu multă măiestrie de coriștii veniți de la Iași și de corul parohiei. Cuvântul de învățătură a fost ținut de către cardinalul Meisner în limba germană, iar traducerea a fost făcută de pr. Alois Fechet. În cadrul predicii s-a vorbit despre importanța familiei în zilele noastre, familia atât de atacată de diverși factori negativi din societate, precum și despre familia creștină perseverentă în credință.

În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc cununia dintre Daniel și Iulia Mihai, asistată de ep. Petru Gherghel. La slujbă a participat și o familie din Butea care a împlinit jubileul de 70 de ani de căsătorie (Petrina Petru si Lența) care, cu acest prilej, a primit o amintire din partea ep. Petru Gherghel. La sfârșitul Liturghiei PS Gherghel i-a oferit cardinalului crucea comemorativă a Fericitului Anton Durcovici. Tot atunci, a fost oferit părintelui paroh Petru Blaj și comunități din Butea relicvarul cu Fericitul Anton Durcovici.

După Sf. Liturghie familiile paricipante au participat la o agapă frățească organizată de comunitate.

Începând cu ora ora 13.30 s-au organizat următoarele "ateliere de discuții": Familia, "Biserica domestică" - prof. Maricica Bejenaru, Familia, școala credinței - sr. Angela Bulai, Familia și rolul preotului - pr. dr. Francisc Ungureanu, și Familia, leagănul vocației - pr. Ionuț-Eremia Imbrișcă. Participanții au avut posibilitatea să meargă la unul dintre aceste "ateliere". Concluziile au fost prezentate la ora 15.00, remarcându-se interesul viu pentru realitatea familiei creștine a zilelor noastre.

Această Întâlnire, care sperăm să devină o tradiție în Dieceza noastră, s-a încheiat la ora 16.00, când s-a reamintit următoarea parohie-gazdă a acestei frumoase inițiative: Pildești.

Mulțumim pr. dr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastorația Familiei și a Laicilor, din cadrul Episcopiei de Iași, care a ținut și predicile speciale de pregătire pentru acest eveniment, începând cu ziua de miercuri, 5 august 2015, până vineri, 7 august; pr. Petru Blaj, decan și paroh de Butea, surorilor Patimii lui Isus, precum și credincioșilor din Butea, care s-au implicat cu multă dăruire pentru reușita acestei Întâlniri Diecezane a familiilor.

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Episcopul Aurel la hramul comunității noastre

În prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt (Rusaliile), comunitatea catolică din Butea își sărbătorește anual hramul - Sfânta Treime. La sărbătoarea din acest an au luat parte un număr de 33 de preoți, printre care mulți fii ai satului, iar Sf. Liturghie solemnă de hram a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași. De la bun început atmosfera a fost una de sărbătoare și recunoștință, întrucât părintele paroh și comunitatea s-au bucurat de prezența episcopului Aurel. (continuare)

Celebrarea a fost marcată printr-o procesiune, înaintea sf. Liturghii, de la casa parohială la biserică. Această procesiune reprezintă în sine un moment de manifestare a credinței, de intrare cu bucurie în casa Domnului, pentru ca acolo să putem aduce slavă Sfintei Treimi: lui Dumnezeu-Tatăl care ne-a creat, lui Dumnezeu-Fiul care ne-a răscumpărat și lui Dumnezeu-Duhul Sfânt care ne sfințește și dă viață Bisericii, noul popor ales al lui Dumnezeu.

Cuvântul de învățătură a fost susținut de pr. Daniel Iacobuț, profesor la Institutul Teologic din Iași. Sfinția sa a vorbit despre relația și lucrarea Sfintei Treimi pentru noi, în noi și cu noi, precum și despre relația inter-personală din cadrul sfintei Treimi, oglindită în familia de astăzi, cu realitățile și provocările ei actuale. Pr. Danie a pus o întrebare care ne-a provocat la reflecție: noi suntem ospitalieri cu ocazia hramului cu rudele, cu oaspeții, dar suntem gazde bune și pentru Dumnezeu? Cum îl primim pe Dumnezeu în inima noastra? Îi lăsăm loc și lui în inima noastră?

La finalul acestei frumoase celebrări de credință, părintele paroh Petru Blaj a mulțumit tuturor celor care, într-o formă sau alta, s-au implicat pentru ca bucuria celor prezenți să fie deplină. Nu a fost uitată comunitatea Surorilor "Slujitoarele Pătimirii lui Isus", care colaborează frumos, de ani de zile, cu comunitatea. S-a mulțumit și preoților care au participat, iar la finalul cuvântului său, părintele paroh a citat din mesajul papei conform căruia Sfânta Treime ne îmbrățișează.

Pe parcursul acestei frumoase Sfinte Liturghii de hram, tonul de sărbătoare și binecuvântare din partea lui Dumnezeu Unul în ființă și întreit în persoane a fost menținut și de corul parohial, care a cântat piese alese din repertoriul creștin, fiind acompaniat și de instrumentiști veniți din Iași, care au subliniat și mai bine caracterul solemn al momentului.

Sărbătoarea, bucuria și recunoștința au continuat și luni, a doua zi de hram, când s-a săbătorit tradiționalul "bâlcișor".

Mulțumim bunului Dumnezeu pentru această celebrare edificatoare și pentru tot ceea ce, din marea sa iubire față de noi, realizează fără încetare în viața noastră.

Iată impresia Sorei Elisabeta, superioara Congregației" Misionarele patimii lui Isus Cristos", care lucrează în parohia noastră:

"Cuvântul de "bâlci" îl aud de 16 ani, de când am ajuns în Butea. Este un cuvânt care pentru mulți exprimă bucurie, comuniune, întâlnire iar alții regăsesc în această sărbătoare harul lui Dumnezeu cu o bună Spovadă și participarea cu entuziasm la Sf. Liturghie Solemnă. Prezența Excelenței Sale Mons. Percă Aurel la Sf. Liturghie a adus în sufletele noastre bucurie, speranță și iubire. Doresc să subliniez câteva gânduri pe care le-a spus predicatorul Pr. Dr. Iacobuț Daniel, gânduri practice și profunde de a înțelege și de a trăi Sfânta Treime în noi, în jurul nostru, în familiile noastre:

"....Doresc să vă comunic o experiență: când eram Vicar și vizitam familiile, descopeream ce înseamnă suferința, bucuriile și rădăcinile adânci ale vieții lor. În această duminică încredințată Sfintei Treimi, cred că avem o experiență puțin asemănătoare: Cristos ne conduce să vizităm misterul de viață care pentru El înseamnă acasă, acel mister de unde a venit la noi și unde s-a întors după Înalțare. El, Fiul născut al lui Dumnezeu, vrea să ne descopere care sunt rădăcinile profunde ale gesturilor și cuvintelor sale...."

Părintele predicator a cunoscut-o pe Chiara Mirante, o tânără care a întors privirea sa și sufletul său pentru persoanele cele mai marginalizate. Ea a fondat comunitatea "Nuovi Orrizzonti", un centru de recuperare pentru tineri drogați și marginalizați.

Chiara Mirante, prin viața sa ne comunică faptul că dacă noi trăim iubirea și dacă noi ne îndreptăm privirea către persoanele care se află în mare dificultate, descoperim iubirea părintească a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt care se descoperă în fiecare creatură.

După masă, Excelența Sa a vizitat casa noastră de bolnavi și bătrâni și copii noștri din centrul de plasament oferindu-ne multa pace.

A două zi de hram, numită "bâlcișor", este trăită de toți ca o continuare a sărbătorii. Comunitatea din Butea trebuie să se simtă norocoasă de a avea ca protector al Bisericii "Sf. Treime". Este un semn pe care fiecare dintre noi îl primim în Sacramentul Botezului și trebuie s㠖l trăim ca un har Lui Dumnezeu" .

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Învierea este sărbătoarea sărbătorilor

Tradițiile de Paști, ouăle roșii și masa bogată, sunt tradiții frumoase ce unesc familiile și oamenii între ei, însă rămân ancorate în realitatea creștină doar în măsura în care ne fac să ne aducem aminte de bucuria reîntâlnirii cu Dumnezeu prin sfintele Sacramente. Așa a trăit comunitatea noastră din Butea realitatea crștină a zilelor Sfintelor Paști, în anul acesta, îmbinând tradițiile pascale cu trăirea intensă a ceremoniilor din ”tridumul pascal” (Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Învierii).

Bucuria creștină a sărbătorii pascale se bazează pe primele cuvinte adresate de Isus ucenicilor după Înviere: "Bucurați-vă!". Această bucurie, începe prin anunțul arhanghelului Gabriel în Nazaret, prin acel «Bucură-te cea plină de har!» și se împlinește odată cu Învierea Domnului. Maica Sfântă este prima creatură ce poartă în inima Ei adevăratul izvor al bucuriei: Isus, Fiul lui Dumnezeu. Îl poartă ni-L dăruiește și nouă, fiilor Ei din umbra Crucii. Din acel moment, bucuria Mamei devine bucuria fiilor.

Un alt dar al celui Înviat, în sfânta zi de Paște, îl vedem în salutul repetat a lui Isus: "Pace vouă" (In. 20,19-20), adresat apostolilor și femeilor pioase, proclamat, acum, lumii întregi. "Pace vouă" este 'Vestea cea Bună' atât de mult așteptată și atât de mult dorită de întreaga omenire. Acest anunț: "Pace vouă" pe care Cristos Înviat ni-l adresează, este o ușurare pentru cel care este oprimat de greutatea păcatului sub multiplele sale forme. "Pacea să fie cu voi" este o urare adresată astăzi tuturor, în special celor mici și celor săraci, în semn de speranță și de pace". Gândul nostru se îndreptă spre ținuturile afectate de conflicte, înălțând către Isus Cristos Înviat din morți ruga de a dărui pacea în Ucraina, Siria, Irak și atâtea alte locuri pe pământ unde domnește învrăjbirea religioasă și politică; ruga de a fi pace între oamenii de bunăvoință, știind că adevărata pace, cea dăruită de Cristos, este profundă, totală și veșnică, fiind în măsură să-l împace pe om cu Dumnezeu, cu el însuși și cu creația.

Cristos a murit și a înviat o dată pentru totdeauna, însă învierea sa este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, de la facerea lumii până la sfârșitul ei, și de aceea continuă să reverse peste veacuri , acea putere de reînnoire spirituală, care ne ajută să putem trece mereu de la sclavia răului la libertatea binelui. Așadar, să primim harul învierii lui Cristos! Acesta este timpul să ne lăsăm reînnoiți de milostivirea lui Dumnezeu, să ne lăsăm iubiți de Isus, să lăsăm ca puterea iubirii sale să transforme viața noastră și apoi să devenim și noi la rândul nostru instrumente ale acestei milostiviri, canale prin care Dumnezeu să transmită omenirii dreptatea, bucuria și pacea sa.

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Crucea Glorioasă

În Duminica Floriilor, după ce la liturghie am celebrat intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, am intrat în atmosfera patimii și morții lui Isus din Săptămîna Mare. După masă, am continuat să ne gândim la sacrificiul Domnului, rugându-ne Calea Crucii. Aceasta meditare a drumului suferinței împreună: preoți, persoane consacrate, copii, tineri și adulți, am săvârșit-o pe ulițele localității noastre. Am mers de la biserică, unde am binecuvântat Crucea Glorioasă, spre cea mai mare "înălțime" a comunei Butea ( la catarg ), unde s-a ridicat o altă Cruce glorioasă. Drumul crucii a fost anevoios pentru cei mai mulți credincioși în vârstă, dar, în același timp, sacrificiul ne-a fortificat și purificat. Gândul că vom fi ocroțiți, apărați și întăriți de această cruce, ne-a făcut să ne simțim mai uniți și mai puternici împotriva răului. Ce este această Cruce Glorioasă, care se mai numește Cruce de iubire și, deasemenea, Cruce luminoasă?

La 16 iulie 1996, în sărbătoarea Muntelui Carmel, a fost lansat apelul de a se construi Cruci de 7,38 metri ( a o suta parte din înălțimea Calvarului), în lumea întreagă. Crucile de Iubire au fost ridicate la cererea Lui Isus adresată lumii prin vizionara J.N.S.R. (je ne suis rien – eu nu sunt nimic). Au fost formate grupuri de voluntari (martori ai crucii) care au plecat din Franța în întreaga lume pentru a împlini aceasta opera ceruta de Mantuitorul nostru.

Multe cruci de iubire au fost ridicate de persoane particulare; în Romania sunt Cruci de Iubire răspândite în foarte multe locuri din țară; unele Cruci de Iubire din România au fost ridicate prin colaborarea mai multor confesiuni (catolice de ambele rituri și ortodoxă).

Crucile sunt toate de aceeași dimensiune – 7,38m/1,23m, sunt alcătuite pe schelet metalic în culorile alb-albastru (culorile preferate ale Sfintei Fecioare) și sunt luminate. Isus a cerut ridicarea acestor cruci pentru a proteja – prin intermediul lor – pământul, într-un anumit moment…de mare încercare pentru intreaga planeta…

In mijlocul crucilor, a promis prezența inimilor unite ale lui Isus și Mariei – în mod viu - dar, doar acolo unde crucea este sfintita de un preot !

Domnul ne-a spus prin JNSR: "Eu am învins moartea. Am deschis poarta vieții veșnice pentru sufletele care Mă urmează. Eu voi definitiva mântuirea întregii lumi. Voi sunteți fii ai luminii. Prin Crucea Mea vom învinge… Crucea pune pe fugă răul… Eu voi reînsufleți tot ceea ce este în stare de letargie. Voi reda lumii o reînnoire a speranței și a bucuriei…"

După stațiunea a paisprezecea am parcurs drumul spre stațiunea a cincisprezecea: Invierea, reprezentată de Crucea Glorioasă de la catarg. Aici, părintele Iosif Dorcu, paroh și decan de Iași, a rostit binecuvătarea și cuvântul de învățătură plin de încurajare și speranță, că de acum comuna Butea va fi străjuită și ocrotită de această cruce.

Nimeni nu se îndoiește că îmbelșugata ploaie de haruri divine se răspândește asupra binefăcătorilor, celor ce au făcut posibilă construirea acestor Cruci Glorioase. Iată, rugăciunea zilnică de la Dozule:

Ai milă, Dumnezeul meu, de toți cei care te batjocurăsc și iartă-i că nu știu ce fac.

Ai milă, Dumnezeul meu, de cei care scandalizeză lumea. Elibereaz-o de spiritul satanei.

Ai milă, Dumnezeul meu, de toți care Te neglijează și fă-i să simtă gustul Sfintei Euharistii.

Ai milă, Dumnezeul meu, de cei care vor veni la picioarele CRUCII GLORIOASE și fă-i să găsească aici pacea și bucuria în Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Ai milă, Dumnezeul meu, pentru ca împărăția Ta să vină. Salvează-i pe toți, cât mai este timp.... timpul este aproape.

" Iată, Eu vin! Amin."

Vino, Doamne Isuse!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


O sărbătoare a credinței în comunitatea noastră

În a treia duminică din timpul Adventului – Duminica bucuriei – comunitatea catolică din Butea s-a bucurat de un eveniment cu totul deosebit: sfințirea capelei mortuare, eveniment ocazionat și de aniversarea a 40 de ani de la moartea pr. Gheorghe Petz, fost paroh de Butea și mărturisitor al credinței în timpul prigoanei comuniste.

Pr. Gheorghe Petz s-a născut la 14 aprilie 1894 în localitatea Hârlău, iar la 17 decembrie 1921 a fost hirotonit preot la Roma. A lucrat ca formator și rector la Seminarul „Sf. Iosif” din Iași între anii 1922-1928, a fost paroh la Gherăiești între anii 1928-1933, iar cea mai mare parte a vieții sale preoțești a trăit-o la Butea, unde a fost paroh în perioada 1933-1950 și 1955-1972. În perioada 25 mai 1950-30 octombrie 1950 a fost "ordinarius substitutus" al Diecezei de Iași. Între anii 1950-1955 se află în închisoare pentru fidelitatea sa față de credință, suportând mari umilințe. A rămas ca preot pensionar la Butea unde a trecut la cele veșnice la 20 martie 1974.

Exemplul pr. Petz nu a fost uitat peste ani, iar celebrarea din 14 decembrie este o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul făcut în persoana pr. Petz, care a păstorit exemplar comunitatea din Butea în anii sumbri ai comunismului. La acest eveniment au luat parte 22 de preoți, printre care s-au numărat și fii ai satului. Prezența PS Petru Gherghel, episcop de Iași, a fost o onoare pentru credincioșii buteni și a produs multă bucurie tuturor celor prezenți.

Sărbătoarea a început cu o procesiune de la casa parohială la capela mortuară, care a fost binecuvântată de PS Petru, iar de acolo s-a pornit spre biserică, unde s-a săvârșit Sfânta Liturghie, prezidată de păstorul Diecezei.

Predica a fost rostită de PS Petru, care a subliniat legătura dintre profetul Isaia - ca vestitor al lui Mesia- și Fericitul Anton Durcovici și pr. Gheorghe Petz - ambii vestitori ai aceluiași Mesia, Cuvânt întrupat al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Deși anunțarea evangheliei este însoțită adesea de suferință și chiar de vărsarea sângelui celui care vestește, totuși, martirii și cei care sunt gata să jertfească totul pentru Cristos rămân adevărate lumini pentru poporul credincios aflat în drum spre Dumnezeu.

După împărtășanie, pr Cornel Cadar a prezentat un power point despre personalitatea pr Gheorghe Petz. Personalitatea acestuia a fost construită plecând de la cuvintele pe care obișnuia să le spună pentru a-și motiva apostolatul: "Atât de mult am suferit în cei 5 ani de închisoare comunistă și așa de mult am suferit de foame, încât astăzi, cât pot, caut să-i ajut pe cei necăjiți".

La finalul celebrării Sfintei Liturghii, după requiem-ul pentru sufletul părintelui Gheorghe Petz, păstorul comunității, pr. Petru Blaj, a subliniat importanța evenimentului prin aceste cuvinte: "Astăzi, prin sfințirea capelei mortuare cu hramul închinat Neprihănitei Fecioare Maria, se încununează efortul comun depus de preoții și credincioșii din această parohie, ca să avem un sfânt lăcaș unde să fie depuși răposații noștri înainte de înmormântare și unde să înconjurăm sicriul lor cu rugi fierbinți și încrezătoare pentru cei dragi ai noștri care vor merge în eternitate.

Capela este construită în stilul gotic-actualizat, cu lungimea de 15m și lățimea la crucieră de 10 m iar înălțimea este de 8 m. S-a păstrat tonul arhitectural al bisericii. S-a construit după proiectul arhitectului Mihai Maica, cu munca efectivă a echipei coordonată de ștefan Bitiușcă. Realizarea acestei capele a fost posibilă, în doar 7 luni, din fondurile parohiei, cu sponzorizări din partea Asociației Agri Butea, având sprijinul Consiliului Local, dar ajutorul efectiv a fost din partea credincioșilor buteni, care dau curaj și putere păstorilor sufletești, ca aceștia să poată lucra cu bucurie în mijlocul lor.

Un sprijin deosebit a venit și din partea Surorilor Misionare ale Patimii lui Isus care au donat stațiunile Căii Sfintei Cruci și au contribuit la pregătirea sărbătorii, iar părinții asumționiști au oferit mobilierul din Capelă".

Pr. paroh Petru Blaj a mulțumit și Pr. Cornel Cadar pentru prezentarea vieții Părintelui Gheorghe Petz, prin care a reamintit celor care l-au cunoscut figura sobră dar și blândă a părintelui, iar celor ce doar au auzit de dânsul le-a făcut cunoscută personalitatea sa, pentru ca amintirea preotului Petz să fie veșnică și ca exemplul lui să fie model pentru noi toți.

Cu inimile pline de recunoștință pentru toate harurile pe care Dummnezeu ni le oferă fără încetare din prea marea sa bunătate, credincioșii din Butea și păstorii lor imploră de la Tatăl ceresc binecuvântare și haruri petru toți cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la realizarea capelei mortuare și la frumusețea acestei zile de neuitat.

Pr. Mihai Androșcă

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Invitație la sărbătoare

Comunitatea catolică din Butea și părintele paroh Petru Blaj au bucuria de a vă invita la sărbătoarea care va avea loc în data de duminică, 14 decembrie 2014, când se va sfinți capela mortuară și se va aniversa 40 de ani de la moartea pr. Gheorghe Petz, fost paroh de Butea și erou al persecuției comuniste.

Evenimentul va avea loc în duminica a III-a din Advent, duminica bucuriei, (Gaudete), iar alegerea acestei date nu este deloc întâmplătoare. Fiind vorba despre un eveniment religios, sărbătoarea aceasta va fi o exprimare plină de bucurie a venirii apropiate a lui Mesia care aduce speranță credinței noastre în așteptarea învierii celor răposați, față de care avem datoria de a ne ruga și de a le cinsti memoria cu pietate.

La acest eveniment va fi prezent Episcopul de Iași, Petru Gherghel, deasemenea, sunt așteptați să participe preoți din diferite comunități vecine precum și preoții născuți în această localitate – mărturii ale binecuvântării pe care Domnul a revărsat-o fără încetare asupra localității Butea, greu încercată în anii de tristă amintire ai regimului comunist.

În timpul acestui eveniment, pr. Cornel Cadar va prezenta personalitatea pr. Gheorghe Petz în power point, un om al Bisericii de mare cultură și sensibilitate creștină, care a fost persecutat pentru fidelitatea sa față de Roma și față de credință. Exemplul acestui păstor sufletesc nu trebuie uitat, așa cum nu trebuie uitați nimeni dintre cei care au fost dispuși să piardă tot, chiar și propria viață, pentru a rămâne alături de Cristos, stăpânul timpului și al istoriei.

Vă așteptăm cu căldură pe toți cei care aveți posibilitatea și dorința de a participa și de a simți pulsul credinței din inimile credincioșilor buteni.

Pr. Mihai Androșcă


Profet al credinței și al umanității... În memoria celui care a fost pr. Alois Dămoc

Încetul cu încetul s-a scurs luna noiembrie, luna dedicată celor dragi care s-au dus din mijlocul nostru. Chiar dacă această lună s-a sfârșit, nu s-a sfârșit gândul dedicat lor. Ei sunt un fărâm din viața noastră, trăiesc în noi căci ne alimentăm din povețele, sfaturile și exemplul bun de viață care ne-au dat prilejul să creștem și să ne edificăm la nivel spiritual sau uman.

Vreau să condivid cu cei care l-au cunoscut pe pr. Alois Dămoc, momente de aducere aminte. S-au scurs doi ani de la trecerea la eternitate. Nu pot da înapoi timpul ca el să vorbească de viața părintelui. Lucrările realizate în comunitățile în care a fost păstor dau dovadă de munca lui responsabilă și conștiincioasă. Şi nu numai atât dar modul de a trăi și experiențele pe care credincioșii le-au trăit la umbra aripilor sale au dat fericirea multora să guste din farmecul darurilor cu care Dumnezeu l-a copleșit.

Ca semn de recunoștință simt nevoia să împărtășesc din cele văzute și primite, fiind o mărturisitoare a personalității adânci a celui care a fost pr. Alois Dămoc. Ori de câte ori depăn istoria lui, figura senină, privirea profundă și surâsul blând mă surprind căci sunt întipărite în mintea și în sufletul meu. Alte aspecte precum stilul de viață simplu dar în același timp cufundat în activități dă mărturie de viața profundă de credință. Imaginea-portret ce-l poate descrie este variată: om al credinței, al încrederii, al speranței, al sacrificiului. Om al atenției față de cei din jur, om al bunătății, om între și pentru oameni.

Îmi aduc bine aminte în special la Butea, cât suflet a pus pentru credincioși, pentru sat ca să schimbe aspectul spiritual, social și cultural. În activitățile comunității s-a trudit mult și a depășit multe obstacole. Prețul jertfelor și sacrificiilor pe care le-a îndurat a fost mare, dar Dumnezeu i-a fost alături și l-a întărit, l-a luminat și i-a dat posibilitatea să ajungă la capăt. A luptat lupta cea bună așa cum spune apostolul neamurilor sfântul Paul și a ajuns la țintă... și-a menținut credința. Nu a fost ușor considerând anii de comunism și alte încercări la care a fost supus chiar și după comunism. A fost încercat, forjat dar n-a cedat.

Cuvintele sfântului Paul în Scrisoarea către Timotei i-au fost de îmbărbătare. Iată ce exclamă apostolul: "știu în cine am crezut și știu în cine mi-am pus toată încrederea!" (1Tim 1,12). În modul lui de a fi și de a duce la capăt ceea ce a început am admirat temeinica credință și determinare. Pentru el căutarea lui Dumnezeu era între oameni. Isus era măsura umanității spre care țintea. Evanghelia pe care încerca s-o pună în practică avea de a face cu căutarea omului în aspectele esențiale ale vieții fiind atent la ceea ce-l putea edifica pe om. În stilul de viață a părintelui găsesc ceea ce spunea scriitorul contemporan iezuit Denis Vasse: "este creștin cine devine om". Iar Dietrich Bonhoeffer marele teolog protestant adaugă: "a fi creștini nu înseamnă a fi religioși într-un determinat mod cu reguli precise, ci înseamnă a fi oameni". Cristos nu face din noi un om-tip ci un om. Consider importantă explicația marelui cardinal german Walter Kasper care zice: "Umanul este punctul în care se înfiripă credința." Deci aspectul uman dă posibilitate aspectului spiritual să existe.

Practica umanității era importantă în viața părintelui. Dovadă dau cei care au fost ajutați de el din multe punte de vedere: spiritual, social, familiar, comunitar, cultural, economic etc. Gestul umanității concretizat mereu în Isus deschide poarta către Dumnezeu făcut om. Nu un Dumnezeu al legii, al puterii ci un Dumnezeu al omului simplu, al omului însetat de ceea ce este viu si adevărat cum spune psalmistul.

Comunitățile unde a slujit și mai ales satul Butea, unde mulți ani a fost paroh, i-au dat părintelui posibilitatea să-l cunoască pe Dumnezeu cât mai mult și credincioșii au avut fericirea de a avea în mijlocul lor un păstor al credinței, un profet al umanității care s-a dăruit în totalitate misiunii primite și la care a încercat să răspundă cu promptitudine. Munca pastorală dusă până la sfârșit cu râvnă și demnitate mă inspiră să-l definesc astfel: om împlinit, creștin cucernic, profet al umanității, înger al credinței, preot sfințit cu lacrimi, cu apa suferinței, și a încercării.

Părinte Alois ... nu te vom uita în rugăciunile noastre. Tu continuă misiunea ta de păstor mijlocitor pentru noi pelegrinii rămași pentru a ne îndeplini misiunea primită. Avem nevoie de rugăciunile tale. Să ne fii mereu aproape.

O călduroasa aducere aminte și un gând bun pentru fiecare zi.

Cecilia Robu


Vara împreună cu Fericitul Anton Durcovici

Vacanța de vară ne-a oferit o ocazie deosebită pentru organizarea, la nivel parohial, a unei săptămâni de activități pentru copii, adolescenți și tineri. Au participat 240 de copii și 50 de animatori. Această săptămână a fost intitulată simbolic „Vara împreun㔠și a avut ca temă: ”Fericiți suntem alături de Fericitul Anton Durcovici, episcop și martir.

Destinatarii au fost copii de la gradiniță până la vârsta...când mai au chef de viață. Alături de ei au fost tinerii animatori, care animând au devenit animatori mai buni. Toate au decurs conform planului și propunerilor de desfășurare cât mai frumoase și educative săptămâni. Toți au fost mulțumiți: organizatorii, animatorii și copiii, beneficiarii direcți ai acestor activități.

"Vara împreună" propune să ajute copiii și tinerii să-și ocupe bine o parte din vacanță, trăind un moment de creștere umana și creștină. Se desfășoară o serie de activități: se trăiește într-un ambient fantastic, se socializează într-un climat de sărbătoare, se exprimă diferite capacități pe care fiecare le are și care, în timpul anului, nu se găsește spațiul potrivit să o facă.

Iată câteva impresii și concluzii:

În ceea ce mă privește, în această săptămană am avut multe lucruri de învățat de la persoanele din jurul meu în special de la copii. Pot spune că a fost o săptămană frumoasă și distractivă, am rămas cu o părere bună despre ceilalți animatori cu care am încercat să facem activități cat mai frumoase pentru copii. Au fost multe activități care s-au desfășurat foarte frumos dar au fost și cateva care au scarțait. Nu toți animatorii au fost uniți, dar în fața copiilor nu s-a văzut acest amănunt. (Ciot Celina Bianca, 16 ani)

"Vara împreună" a fost o săptămană frumoasă, plină de momente speciale și experiente noi și plăcute. În această săptămană am învătat mai multe lucruri despre Fericitul Episcop Anton Durcovici deoarece el a fost tema acestei "Veri împreună". (Horlescu Madalina, 16 ani)

Deoarece anul acesta nu am fost susținuți de nimeni, cred că ne-am descurcat destul de bine. Au fost și mici probleme de comunicare dar au fost depașite într-un final. Pentru că anul acesta, la fel ca și în anii anteriori, pe lângă faptul că ne-am îndeplinit scopul, adică cel de ai face pe copii fericiți ,alaturi de alți copii, de animatori și de preoții și surorile din comunitate, am reușit să-i și învățăm anumite lucruri despre viața fericitului episcop Anton Durcovici. (Mihalache Roxana)

Campusul mi s-a părut destul de interesant, având în vedere că a fost primul meu an ca animator. Am învățat multe lucruri, am învățat că și copii mici merită/necesită foarte multă afecțiune și atenție. Desigur, starea lor "depindea" de cea a animatorului. (Adam Ianus Maria Gabriela)

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Eveniment istoric în Dieceza de Iași

Sâmbătă, 17 mai 2014, întreaga Biserică locală, și nu numai, a fost îmbrăcată în sărbătoare. Episcopul de Iași, din perioada 1948 – 1951, Anton Durcovici, mort în închisorile comuniste pentru credință, a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind declarat fericit al Bisericii catolice. La Iași, pe stadionul municipal, aproximativ 25 de miii de persoane, adulți, tineri și copiii au participat la acest eveniment istoric al Diecezei romano – catolice de Iași. Din comunitatea noastră au participat, cu mult entuziasm și credință puternică, peste 430 de credincioși. Intensă a fost trăirea și emoția participării, de la mic la mare: copiii, ministranți, tineri, membrii ai acțiunii catolice, persoane consacrate, adulți, surori și preoți am luat parte la sfânta și dumnezeiasca liturghie de beatificare a episcopului martir, Anton Durcovici.

Iată câteva impresii:

După ani de zile de rugăciuni pentru beatificare și în ultimul timp, de cunoaștere a vieții episcopului Anton Durcovici, am simțit împlinirea așteptărilor și bucuria ascultării cererilor noastre. M-am bucurat că mulți credincioși din comunitatea noastră au participat la liturghia de beatificare și au trăit la intensitate maximă emoțiile acestui eveniment. Sărbătoarea de beatificare a fost o manifestare a bucuriei că un păstor de suflete, care și-a dat viața pentru apărarea credinței sale și păstrarea unității turmei încredințate, sub conducerea Sfântului Părinte Papa, a intrat în rândul sfinților și fericiților din calendar. Am această încredere că Fericitul Anton Durcovici, episcop și martir, va mijloci în continuare harul și tăria de a ne păstra și trăi credința în fața oricărui pericol. ( Pr. Petru Blaj)

Evenimentul beatificarii episcopului Anton Durcovici, mi-a dat ocazia să descopăr într-adevăr unitatea în viața unui om. A fi prezent la acest eveniment a însemnat mult, pentru mine. Să vezi așa de multă lume împreună și toți cu același gând și scop, este ceva ce nu se poate spune în cuvinte. Un moment unic în viața mea de care îmi voi aminti întotdeauna cu bucurie! Fericite Anton Durcovici roagă-te pentru noi! (Pr Mihai-Gabriel Balint)

Doresc să împărtășesc cu voi cuvintele care mi-au rămas în inimă. Episcopul Petru Gherghel ne-a transmis, prin cuvintele sale, că Fericitul Anton Durcovici a trăit o viața de sfințenie, a avut iubire către Isus euharistic, către Inima Neprihănită a Mariei și s-a rugat mult pentru poporul care i-a fost încredințat. A găsit puterea în fața încercărilor, suferințelor și persecuțiilor și ne-a transmis credința.

Cardinalul Angelo Amato, în predica sa, a subliniat că Fericitul Anton Durcovici, episcop și martir, a trăit fraternitatea și dragostea cu frații, preoții și seminariștii lui. A fost o persoană de cultură și înțelepciune, a încurajat multe persoane de știință, a sfătuit la spovadă și direcția spirituală toate persoanele care se apropiau de el, le îndruma pe calea perfecțiuni evanghelice. A fost milostiv către toți. O atenție particulară a avut pentru persoanele mai sărace și necăjite. A fost o zi de neuitat. Fericitul Anton Durcovici ne-a lăsat scris: "Fericit poporul care are pe Dumnezeul ca Domnul". (Psalm 143,15)

Aș vrea să spun tuturor: să nu uităm aceasta credință pe care Episcopul Anton Durcovici ne-a transmis-o și urez ca fiecare familia din dieceză și biserica întreagă să trăiască și să reînnoiască aceasta mare bucurie. (Sora Elisabetta Barolo)

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Biserica Universală a fost în mare sărbătoare !!!

Mare a fost sărbătoarea și pentru noi, într-un mic colț al lumii ne-am unit cu toți cei care au sărbătorit acest mare eveniment bisericesc.

Casa de bolnavi și bătrâni din Butea este sub protecția Sfântului Ioan Paul al II- lea papă, iar mica capelă este dedicată lui Isus Milostiv.

Întreaga comunitate s-a pregătit pentru acest mare eveniment prin novenă de rugăciune în perioada 18 - 26 aprilie. Sfânta liturghie celebrată la grotă de Părintele paroh, Petru Blaj, avându-i alături pe concelebranții : Pr Ionel Bejan, Pr. Gabriel Sascău si Pr. Mihai - Gabriel Balint. Părintele paroh a dat o importanță specială predicii în care ne-a îndrumat să trăim milostivirea iertând întotdeauna și să ne punem toată încrederea în Isus Milostiv.

La sfârsitul celebrării euharistice preoții și credincioșii împreuna ne-am îndreptat spre Casa bolnavilor și bătrânilor unde se afla placa inscripționată în amintirea Sfântului Ioan Paul al-II-lea papă, timp în care după rugaciunea specifica a fost descoperită noua imagine a Sfântului Papă.

Pentru noi aceste clipe rămân memorabile și de mare ajutor spiritual în viața noastră de credință și speranță.

Sora Elisabeta

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Vestea cea bună: Isus cel răstignit, a înviat!

Ca în fiecare an, la Butea, am trăit împreună: copii, tineri și adulți, alături de preoți și surori, zilele de pregătire și apoi de sărbătoare a învierii Domnului. A răsunat în biserică, salutul și cântarea de "Cristos a înviat!" Deasemenea, am retrăit vestea pe care îngerul o dă femeilor: "Voi, să nu vă temeți! știu că îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici. A înviat…" (Matei 28, 5-6).

Aceasta este culmea Evangheliei, este Vestea cea bună prin excelență: Isus, cel răstignit, a înviat! Papa Francisc, asemenea Sfântului Paul, arată că acest eveniment se află la baza credinței noastre și a speranței noastre: ”dacă Cristos nu ar fi înviat, creștinismul nu ar mai avea nici o valoare; întreaga misiune a Bisericii și-ar epuiza încărcătura, pentru că de aici a pornit și pornește mereu. Mesajul pe care creștinii îl duc lumii este acesta: Isus, Iubirea întrupată, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, dar Dumnezeu Tatăl l-a înviat și l-a constituit Stăpânul vieții și al morții. În Isus, Iubirea a învins asupra urii, milostivirea, asupra păcatului, binele, asupra răului, adevărul, asupra minciunii, viața, asupra morții”(Papa Francisc în Duminica Învierii).

Cu această certitudine plină de bucurie în inimi, ne îndreptăm spre tine, Domnul cel înviat! Ajută-ne să te căutăm pentru ca toți să te putem întâlni. Întărește-i pe cei care și-au lăsat patria lor, localitatea natală, pentru a migra în locuri în care să poată spera într-un viitor mai bun, să-și trăiască viața cu demnitate și să-și mărturisească credința în deplină libertate.

Şi pentru că am sărbătorit Paștele împreună cu creștinii ortodocși și greco-catolici, bucuria a fost mai deplină. Să-l rugăm pe Cel înviat pentru toate popoarele pământului, ca Cel care a învins moartea, să ne dăruiască viața sa, să ne umple cu pacea sa!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Crăciunul și Anul Nou 2014

Timpul Crăciunului s-a încheiat, însă, bucuria trăită în timpul acestor sărbători nu se poate uita.Dacă este acest pericol al uitării să ne reamintim.

Încă din timpul adventului, am trăit împreună momente de har, de comuniune, prin depunerea de adeziune în Asociația diecezană: "Acțiunea Catolică" a copiilor, a tinerilor și a adulților, pe data de 8 decembrie 2013.

În duminica a IV-a din Advent, ca să intrăm, deja, în atmosfera Crăciunului, copii, pregătiți de domnișoara Maria Dumea, profesor de religie, și de către surorile din parohie, ne-au prezentat sceneta de Crăciun, cu toate personajele din Betleem, actualizând-o la zilele noastre, pline de multe alte preocupări și griji cotidiene.

Nu a lipsit concertul de colinde prezentat de tineri, chiar în ziua de Craciun.

Am avut si oaspeți de seamă ce ne-au prezentat o poveste de Craciun, cântată de corul și artiștii din parohia Hălăucești.

Apoi, în duminica următoare, familiile aniversare a jubileului de aur și argint, s-au reunit în rugăciune la Liturghia de la orele 11,00.

A urmat încheierea anului 2013, prin Liturghia cu Te Deum și rugăciunea de sfârșit de an. Nu a lipsit frumosul foc de artificii, organizat de Domnul Primar, la intrarea în noul an în fața bisericii, cu lume multă și bucuroasă că Domnul ne permite să începem un an nou.

Tradițiile de Anul Nou s-au păstrat și de la mic la mare, s-au implicat în transmiterea lor.

Am încheiat acest timp al Craciunului cu o masă luată împreună cu ministranții parohiei Butea.

Vă dorim, tuturor, ani mulți și binecuvântați în Domnul!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Memoria trecutului - Un sat erou

Duminică 25 august 2013, în biserica noastră, după Sfânta Liturghie de la ora 11 prezidată de Episcopul nostru de Iași, Petru Gherghel, a avut loc prezentarea lucrării Butea. Monografie, publicată la Editura "Presa Bună" din Iași.

Acest volum a fost dedicat ca un omagiu locuitorilor comunității noastre, cu o istorie deosebită. Prezentarea a fost moderată de pr. Iosif Dorcu originar din localitate, cuvântul fiind preluat de pr. paroh Petru Blaj, dl. primar Gheorghe Milia, de prof. dr. Dănuț Doboș coordonatorul lucrării, prof. dr. Silviu Văcaru și dr. Anton Coșa din partea colectivului de autori, pr. Cornel Cadar, directorul Editurii "Presa Bună" și coautor, prezentarea fiind încheiată de PS Petru Gherghel care a onorat lucrarea cu un "Cuvânt înainte" intitulat "Un sat erou- Butea. Memoria Trecutului".

Capitolul dedicat istoricului satului Butea, unul dintre cele mai dificile și controversate, a fost realizat de dr. Silviu Văcaru care a prezentat cu mult profesionalism reperele istorice ale localității, oferind răspunsuri pertinente privitoare la originea primilor locuitori la aspectele sociale și economice din viața acestora. Ca de obicei capitolul dedicat toponimii a fost realizat de dr. Daniela Butnaru, care a analizat originea și vechimea toponimelor din satul Butea care sunt o oglindă a realităților geografice istorice și sociale. Profesorul dr. Anton Coșa este cel care a întocmit unul dintre capitolele de referință ale monografiei, dedicat dăinuirilor etno-folclorice, afirmând că locuitorii sunt autorii acestui capitol prin portul și tradițiile lor, îndemnându-i pe tinerii de azi să păstreze nealterate aceste valori străbune.

Dr. Dănuț Doboș, coordonatorul lucrării a descoperit și reamintit figurile ilustre ale preoților care au lucrat în via Domnului timp de peste două veacuri și jumătate, vrednicia strămoșilor care au construit bisericile satului și au păstrat cu sfințenie credința străbună. Tot el a dedicat un capitol școlii, evidențiind câteva figuri ilustre de învățători care au activat la Butea.

Cel mai emoționant capitol a fost întocmit de pr. Cornel Cadar, capitol ce este dedicat eroilor satului Butea și revoltei anticomuniste din anul 1949, an de foc pentru comunitățile catolice din Moldova, care s-au opus cu eroism regimului ateo-comunist.

Mulțumiri s-au adresat Preasfințitului Petru Gherghel pentru emoționantele cuvinte și pentru îndemnul adresat cercetătorilor de a desluși adevărurile cu privire la istoria, cultura și tradițiile credincioșilor catolici din Moldova, inclusiv a celor din Butea.

Tinerii și copiii au pregătit un scurt moment prin care au adus mulțumiri pentru lansarea acestei monografii, mulțumind tuturor coordonatorilor, colaboratorilor, preoților, primarului și consiliului local, precum și tuturor persoanelor care au ales să ofere mărturii legate de locul în care sunt înrădăcinați.

Pr. Mihai-Gabriel Balint

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Vino, Duhule Preasfânt!

Sâmbătă, 10 august 2013, 96 de copii și adolescenți din parohia noastră, l-au primit pe Duhul Sfânt în Sacramentul Mirului.

După o pregătire catehetică de 6 luni, candidații la Mir, îmbrăcați de sărbătoare și însoțiți de părinți și nași, l-au întâmpinat pe Presfințitul Aurel Perca în apropierea parohiei, de unde au plecat împreună în procesiune către biserica pregătită de sărbătoare. Au fost prezenti 26 de preoți parohi și vicari care au însoțit prin rugăciunile lor pe candidații la Sacramentul Mirului.

La începutul liturghiei Părintele Paroh, Petru Blaj a adresat cuvinte de bun venit Preafințitului, din partea copiilor și tinerilor candidați la Mir și a întregii comunități cu rugămintea de a-l invoca pe Duhul Sfânt cu darurile sale. Întreaga comunitate adunată la biserică înseamnă și cei veniți acasă de pretutindeni în concedii sau vacanțe, luna aceasta.

La începutul predicii, PS Aurel a chemat alături de el 7 copii, reprezentând cele 7 daruri ale Duhului Sfânt, fiecare explicând cu simplicitate semnificația darului prezentat, subliniind rolul Duhului Sfânt în viața oamenilor și a Bisericii. Tot în timpul predicii, Preasfințitul a făcut o scurtă verificare a copiilor, reamintind celor prezenți ce înseamna Mirul și de ce este necesară primirea acestui sacrament. Copii și tinerii au fost îndemnați să fie adevărați mărturisitori ai lui Cristos și să fie călăuziți de aceste daruri în drumul lor de credință.

După predică a urmat reînnoirea făgăduințelor de la Botez, pe care candidații au făcut-o cu lumânări aprinse în mâini. După rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt a urmat administrarea Mirului de către PS Aurel. Momentul ungerii cu sfântul Mir a fost urmat de invocațiile rugăciunii universale și care au fost rostite de șase dintre tinerii miruiți.

La sfârșit un reprezentat al candidaților la Mir a mulțumit Preasfințitului pentru celebrare. Mulțumiri s-au adresat si celor care i-au însoțit pe copii în pregătirea acestei sărbători, preoților, surorilor, părinților, nașilor și celor care au cântat la instrumente, pregătind în mod deosebit cântecele, mulțumind și celor care au contribuit la reușita sărbătorii.

Celebrarea a fost încheiată de binecuvântarea finală și fotografiile de grup din fața Bisericii, dar mai ales cu un gând de mulțumire către Dumnezeu, pentru această zi deosebită plină de haruri.

Mirela Luca

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Vara împreună "Să dăm glas emoțiilor"

În perioada 29 iulie-4 august, în parohia noastră s-a desfășurat săptămâna Vara Împreună având ca temă "Să dăm glas emoțiilor". Această săptămână a fost organizată de către preoții din parohie, surorile din comunitate, împreună cu tinerii animatori.

Anul acesta au fost prezenți circa 200 de copii cu vârsta cuprinsă între 3-14 ani, animați de 50 de tineri , care au dăruit cu bucurie din timpul lor pentru aceste zile de recreație, formare spirituala și umană.

Tema de anul acesta a fost deosebită, am vorbit despre emoții: bucurie, tristețe, furie, teamă, compasiune, frică; copiii realizând zilnic planșe la momentele de discuții in grup, ce erau prezentate la Sfânta Liturghie.

Tinerii au avut în fiecare dimineață ocazie de a reflecta la propriile calități, reușind să înțeleagă că oricine are ceva minunat să ofere și că viața spirituală trebuie să fie sprijinită pe credință și încredere.

Programul începea zilnic la ora 9 cu un moment de înviorare, fiind urmat de cateheză și discuții în grup. Tot dimineața copiii au avut posibilitatea de a participa la atelierele de creație care constau în: dans popular, dans sportiv, break-dance, pictură, lucru manual, basket, fotbal și ping-pong. După-amiaza programul conținea jocuri fără barieră, olimpiade, jocuri cu apă, stand, căutarea comorii.

În aceste zile copiii și-au împărtășit emoțiile, bucuria de a trăi împreună, au legat noi prietenii, s-au bucurat împreună și au învățat multe lucruri noi.

O astfel de săptămână este benefică pentru întreaga comunitate, este plăcut modul în care ne unim pentru un singur scop, acela de a ne apropia de Biserică mai mult, de a descoperi ce înseamnă credința și bucuria adevărată.

În ultima zi de Vara Împreuna am organizat un spectacol pentru familiile și prietenii copiilor. Spectacolul a conținut o expoziție de brățări și picturi, muzică, dans, premierea copiilor și a animatorilor.

Mulțumim copiilor pentru participare și deschidere. Îi așteptăm în număr cât mai mare și la activitățile din timpul anului.

Iată câteva impresii:

"Mi-a făcut o deosebită plăcere să particip și în acest an la Vara Împreună, deoarece ca în fiecare an am avut șansa de a ma bucura alături de copii. și ce e mai frumos decât zâmbetul unui copil? Cu toate că seara eram frântă ca și restul animatorilor, așteptam cu nerăbdare a doua zi deoarece știam că voi avea parte de o zi plină de veselie și distracție și nu în ultimul rând seara, la Sfânta Liturghie când biserica răsuna de glasurile copiilor. Păcat că s-a sfârșit așa repede, aștept cu nerăbdare campusul viitor." (Andreea Gîrleanu)

"Vara Împreună a fost o săptămână frumoasă, în care am învățat multe lucruri, atât de la ceilalți animatori cât și de la copii. Tema Verii Împreun㠓 Să dăm glas emoțiilor” a făcut ca această săptămână să fie mai interesantă și deosebită. A fost primul an în care am participat ca animator, insă cu siguranță nu ultimul."( Mădălina Horlescu)

"Pentru mine campusul a fost similar cu o vacanță și pot spune una reușită. Deși am avut momente în care eram obosit, am rămas plăcut surprins în ceea ce privește aceste zile împreună, am învățat lucruri noi care îmi vor fi de ajutor și în anii următori." (Alex Petrina)

" O săptămână plină de bună dispoziție, har, prietenie și iubire am petrecut împreună. Zâmbetele și voia bună au fost prezente pe chipurile tuturor. Vara Împreună este o experiență de neuitat din care, în fiecare an ne îmbogățim spiritual, ne facem noi prieteni și ne apropiem împreună de Isus. Am avut multe lucruri de învățat de la preoți, surori, animatori, dar cele mai multe lucruri le-am învățat de la copii, căci ei sunt cea mai valoroasă resursă a lumii și cea mai mare speranță a ei pentru viitor. Sperăm ca la anul să adunăm și mai mulți copii iar bunului Dumnezeu îi mulțumim pentru acest dar, de a ne putea petrece atât de frumos timpul împreună." (Maria Raluca Ante)

Mirela Luca

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Pelerinaj parohial

Am pornit în dimineața zilei de 8 iulie 2013 într-un pelerinaj spre Polonia. Ne-au însoțit în acest pelerinaj patru preoți: pr. paroh Petru Blaj, pr. Iosif Gal (misionar în Togo), pr. Eugen Robu (vicar la Iași) și pr. Iosif Dorcu, ghid și organizator.

Era o dimineață frumoasă de vară și nici nu ne imaginam spre ce locuri minunate aveam să pornim. Ghidul acestui pelerinaj, pr. Iosif Dorcu ne-a introdus în tainele și frumusețea unui pelerinaj. După un drum prin Bucovina și podișul transilvan, poposim seara la catedrala din Satu Mare pentru a celebra sfânta Liturghie lângă mormântul fericitului János Scheffler, episcop martir mort în temnițele comuniste. Apoi ne rugăm în frumoasa și primitoarea biserică "Calvaria" din același oraș.

A doua zi, înainte de a părăsi România, ne oprim, în semn de recunoștință pentru eroii neamului, la monumentul din Carei. Un popas facem și în Ungaria, la sanctuarul Máriapócs, și, în fața icoanei miraculoase, celebrăm sfânta Liturghie. În seara aceleiași zile, ajungând în orașul polonez Zakopane, în munții Tatra, vizităm două sanctuare deosebite prin mesajul și arhitectura lor modernă: Sanctuarul Maicii Domnului de la Fatima (construit ca mulțumire că papa Ioan Paul al II-lea a supraviețuit atentatului din 13 mai 1981) și Sanctuarul Medaliei Miraculoase.

În a treia zi rămânem uimiți de frumusețea altarului și a statuii Maicii Domnului din Ludźmierz. Aici ne rugăm în fața imaginii Mariei, dar și în Grădina Rozariului, un parc imens în mijlocul căruia domină o statuie a fericitului papă Ioan Paul al II-lea. După amiază ajungem la Częstochowa, punctul culminant al pelerinajului. Aici, unde celebrăm sfânta Liturghie, totul uimește: icoana Mariei, mulțimea imensă de ex-voto-uri, frumusețea bazilicii, afluența foarte mare de pelerini, amenajările exterioare, totul.

În a patra zi pornim spre nord. Poposim puțin la arhicatedrala din Łód, cu turnul de 104 metri. Apoi vom rămâne cu toții foarte impresionați de mărimea și frumusețea sanctuarului de la Licheń Stary (cea mai mare biserică din Polonia, al optulea sanctuar ca mărime în lume, cu un turn înalt de 141 metri). În biserică, la intrare, se urcă 33 de trepte, care fac referință la anii vieții lui Isus pe pământ. Are 365 de ferestre și 52 de uși (zilele și săptămânile unui an). Bolta bazilicii se sprijină pe 12 coloane ( 12 apostoli), iar cupola se sprijină pe 4 coloane (4 evangheliști). Are opt orgi.

După amiază vizităm două sanctuare în orașul istoric Kalisz: sanctuarul "Sfântul Iosif" și cel al Inimii lui Isus.

În a patra zi plecăm spre Auschwitz, un loc al tristeții, al memoriei, dar și al sfinților, pentru că aici au murit mulți oameni nevinovați, dar și sfinți: sfânta Edith Stein și sfântul Maximilian Kolbe. Ne-am recules în liniște în fața celulei morții acestui mare martir. Nu puteam să nu ne oprim câteva minute la Wadovice, în biserica unde a fost botezat fericitul papă Ioan Paul al II-lea. După amiază am urcat la Mănăstirea Kalvaria pentru a ne reculege în fața icoanei miraculoase și pentru a celebra sfânta Liturghie în acest sanctuar minunat.

În a cincea zi gazdă avea să ne fie Cracovia, capitala culturală a Poloniei. Am vizitat cu de-a amănuntul catedrala din cetatea Wawel, cu mormintele sfinților și ale regilor, urcând până la clopotul Sigismund (cu o greutate de 13 tone). Apoi ne-am îndreptat spre cea mai frumoasă biserică din pelerinajul nostru: Sfânta Maria (cea cu turnurile inegale), participând la ora 11.50 la deschiderea oficială a altarului, o ceremonie impresionantă.

În după amiaza acestei zile aveam să trăim un alt moment important al pelerinajului: vizita la mormântul sfintei Faustina Kovalska și la sanctuarul Divinei Îndurări, un edificiu modern, dar care, prin simplitatea sa, vorbește despre iertarea și îndurarea lui Isus. Ne-a mai rugat la Mănăstirea "Don Orione" din Skavina și în biserica "Sfânta Fecioară Maria a Victoriei" din Cracovia.

Duminică dimineață, cu tristețe că un pelerinaj atât de frumos se termină, am pornit pe drumul de întoarcere spre casă (două zile de mers cu autocarul). Am mai poposit câteva clipe în catedrala romano-catolică din Oradea, cea mai frumoasă catedrala barocă din România.

A fost un drum greu, cu multe jertfe, dar un pelerinaj neașteptat de frumos, plin de rugăciune, cântare, bucurie și împlinire. Sperăm ca toate jertfele și rugăciunile noastre să găsească ascultare la Maica Domnului, sfânta Faustina Kowalska și fericitul papă Ioan Paul al II-lea, gazdele noastre dar și însoțitorii noștri în acest pelerinaj.

Monica Petrișor

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Bucuria Sacramentului Preoției

Lăudat să fie Isus Cristos!


Dragi cititori, dragi cunoscuți!

Urmând cu statornicie chemarea lui Dumnezeu și formarea anilor de seminar am ajuns astăzi cu ajutorul lui Dumnezeu la slujirea Altarului și a aproapelui. Sacramentul sfintei Preoții, care m-a făcut să devin alt Cristos, este pentru voi și în slujba lui Dumnezeu, iar bucuria care o simt din aceasta este foarte mare.

Gândurile mele se îndreaptă astăzi către voi, dragi rude și cunoștințe, deoarece alături de voi și împreună cu voi am crescut și am ajuns la acest moment important din viața mea. Zilele de sărbătoare pe care le-am trăit împreună au fost o adevărată mărturie a prețuirii și afecțiunii pe care o aveți față de mine și aceasta mă face să mă gândesc că și față de ceea ce înseamnă Sfânta Preoție.

Cu această ocazie mulțumesc tuturor care s-au implicat ca sărbătoarea mea și a comunității să fie cât mai frumoasă și mai deosebită.

Sunt recunoscător în primul rând părinților și fraților, celor care s-au rugat și au sacrificat mult pentru mine. Voi fi recunoscător mereu față de voi și promit că nu vă voi uita în rugăciunile mele când voi fi la Altar.

Tuturor celor din Parohie și Comunității Surorilor vă mulțumesc și mă încredințez în continuare rugăciunilor dumneavoastră.

Fie ca Dumnezeu să reverse necontenit binecuvântarea sa asupra voastră și să vă ocrotească mereu cu harul său.

Pr. Gheorghe Milia

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Împărtășania ne întărește în credință

Fără îndoială, s-ar putea aduce nenumărate exemple despre modul în care Euharistia se dovedește adevărată pâine spirituală. De altfel, cred că fiecare dintre noi, dacă trăiește Euharistia în mod serios, experimentează asta. Aș vrea să povestesc unul din aceste exemple din timpurile noastre. Cardinalul vietnamez Nguyen van Thuan (1928-2002) – a cărui cauză de beatificare a fost deschisă în mod oficial în 2010 – după treisprezece ani de închisoare, dintre care nouă ani în izolare, în Vietnam (din 1975 până în 1988), ultimii opt ani ai vieții sale (din 1994 până în 2002) a lucrat în Curia Romană. În anul 2000 a predicat exercițiile spirituale pentru Sfântul Părinte și Curia Romană, în timpul cărora a vorbit și despre ceea ce a trăit în închisoarea comunistă. Între altele a spus:

"Euharistia a devenit pentru mine și pentru ceilalți creștini o prezență ascunsă și încurajatoare în mijlocul tuturor dificultăților. [...]

În lagărul de reeducare, eram împărțiți în grupuri de câte 50 de persoane; dormeam pe un pat comun, fiecare avea dreptul la 50 de centimentri. Am reușit să facem în așa fel încât să fie cinci catolici cu mine. La ora 21.30 trebuia stinsă lumină și toți trebuiau să meargă la culcare. În acel moment mă ghemuiam pe pat pentru a celebra Liturghia, pe de rost, și împărțeam împărtășania trecând mâna pe sub plasa de țânțari. Chiar am confecționat săculețe cu hârtia de la pachetele de țigări, pentru a păstra Preasfântul Sacrament și a-l duce altora. Isus Euharistie era mereu cu mine în buzunarul de la cămașă.

În fiecare săptămână avea loc o ședință de îndoctrinare, la care trebuia să participe tot lagărul. În momentul pauzei, împreună cu însoțitorii mei catolici, profitam de ocazie pentru a plasa un săculeț fiecăruia din celelalte patru grupe de prizonieri: cu toții știam că Isus era în mijlocul nostru. Noaptea, prizonierii se rânduiau în perioade de adorație. Isus euharistic ajuta în mod inimaginabil cu prezența sa tăcută: mulți creștini se întorceau la fervoarea credinței. Mărturia lor de slujire și de iubire avea un impact tot mai puternic asupra celorlalți prizonieri. Chiar budiști și alți necreștini ajungeau la credință. Forța iubirii lui Isus era irezistibilă.

Astfel, întunericul din închisoare a devenit lumină pascală și sămânța a încolțit sub pământ în timpul furtunii. Închisoarea s-a transformat în școală de catehism. Catolicii i-au botezat pe colegii lor, au devenit nașii lor.

În ansamblu, au fost închiși circa 300 de preoți. Prezența lor în diferitele lagăre a fost providențială nu numai pentru catolici, ci a fost ocazia unui dialog interreligios prelungit care a creat înțelegere și prietenie cu toți.

Astfel Isus a devenit [...] adevăratul «însoțitor al nostru în Preasfântul Sacrament»" (F.X. Nguyen van Thuan, Testimoni della speranza, Roma 2000, 169-171).

Isus Euharistic – Pâine a vieții spirituale, izvor al forței – să fie și însoțitorul iubit al pelerinajului vostru pe pământ, însoțitor de drum pentru fiecare dintre voi, așa încât el să fie drum al creșterii credinței și a unei iubiri tot mai arzătoare. Nu uitați niciodată că în ostie nu este ceva, ci este Cineva, care ne iubește, care este singurul capabil să ne înțeleagă până la capăt.

Deasupra fiecărui tabernacol aproape că se aude ecoul cuvintelor lui Isus: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihn㔠(Mt 11,28). Veniți, încărcați-vă cu forță pentru a ști să suportați suferințele, pentru a învinge ispitele, pentru a vă opune tentativelor celui rău și ale lumii, pentru a crește în iubirea lui Dumnezeu și a fraților.

Când ne simțim slabi, bolnavi din punct de vedere spiritual, când ne lipsește forța pentru a persevera în har, când ne apasă greutatea slăbiciunii noastre, să întindem mâna spre această Pâine a celor puternici și să deschidem larg în fața Lui inima noastră și El ne va ridica, ne va îngriji, ne va vindeca, ne va ajuta, ne va conduce. De fapt, El însuși ne-a asigurat: "Trupul meu este adevărată hrană și sângele meu este adevărată băutură".

Dacă vom ști într-adevăr să facem din Euharistie centrul vieții noastre, vom putea repeta cu sfântul Paul: "Toate le pot îndura întru cel care mă întărește".

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Jubileul de argint

Doamne, astăzi nu îți cer nimic! Astăzi m-am oprit din drumul meu și mă întorc spre Tine doar ca să-ți spun: mulțumesc! Trăiesc un mare sentiment de recunoștință pentru tot ceea ce Domnul a revărsat asupra mea în cei 25 ani de preoție.

Fiecare clipă a vieții, cu atât mai mult această aniversare, îmi răscolește sentimente de recunoștință îndreptate către cineva. Sunt mulți, fie că sunt prezenți, fie că nu sunt, fie că sunt în viață, fie că au trecut pragul morții; cei pentru care trebuie să rostesc mulțumesc și pe care viața ce zboară mi-i aduce înainte.

Mai presus de toate, mulțumesc Domnului Dumnezeu în care am nădăjduit în timpul celor 25 de ani de preoție, și nu voi regreta în veci.

Mulțumesc pentru mâinile puse asupra mea și darul sfânt al preoției.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți cei pe care i-am întâlnit și de la care am învățat să fiu "mai" om, "mai" creștin, "mai" preot: episcopi, preoți, persoane consacrate, laici. Domnul să vă răsplătească tot binele pe care mi l-ați făcut și pentru lecțiile de credință și speranță pe care le-am învățat de la dumneavoastră.

Şi d-voastră tuturor credincioșilor din Butea pentru că existați, umpleți biserica, ne stați aproape și vă străduiți să trăiți credința, lăsându-vă ajutați de păstorii rânduiți să vă slujească.

Ţie îți mulțumesc, Doamne, prin fiecare și împreună cu fiecare om amintit sau uitat, pentru că de n-ai fi fost tu și bunătatea ta, cine ar fi putut ajunge la această frumoasă aniversare? Îți mulțumesc pentru că mă știi pe nume, pentru că îmi cunoști inima și pentru că mă iubești așa cum sunt.

Încă ceva, să nu mă uitați în rugăciunile dvs. pe care le înălțați zi de zi către Dumnezeu.

(Album foto)


Când și cum sărbătorim Paștele?

Învierea lui Cristos este cel mai mare și mai important eveniment din istoria sfântă a mântuirii și piatra de temelie a credinței creștine, eveniment pe care întreaga creștinătate îl sărbătorește la Paști.

Termenul paște, care provine din ebraicul pesah (grecește și latinește pascha), înseamnă trecere, atât trecere peste cât și trecere prin. Așa cum evreii, prin trecerea peste casele lor a îngerului distrugător (când Dumnezeu a trimis a zecea plaga, Ex 11) și prin trecerea Mării Roșii, au fost eliberați din robia egipteană, tot astfel și Isus, prin trecerea sa prin marea agitată a suferințelor și a morții, a eliberat lumea de păcat și a introdus noul popor al lui Dumnezeu în comuniunea de har cu Tatăl în Duhul Sfânt. De aceea sfinții părinți vorbeau despre sărbătoarea Paștelui folosind cele mai frumoase expresii: "ziua cea mare", "sărbătoarea sărbătorilor", "ziua preafericită", "regina sărbătorilor" etc.

Chiar de la început, îndată după coborârea Duhului Sfânt la Rusalii, creștinii au simțit nevoia de a celebra sărbătoarea Paștelui. În mod sigur ei prăznuiau acest mare și sfânt eveniment în fiecare duminică. Răstignit, mort și înmormântat în ajunul unei zile de sâmbătă, Cristos a înviat din morți în dimineața "primei zile a săptămânii" (cf. Mt 28,1; Mc 16,2; Lc 24,1; In 20,1). Această zi va dobândi îndată un nume nou: duminică, "ziua Domnului" (Ap 1,10). Creștinii se adunau duminica pentru "frângerea pâinii" (Fap 20,7), cinsteau învierea Domnului și se uneau cu Cristos prin sfânta Euharistie. Se pare că tot de la începutul Bisericii, Paștele creștin a fost sărbătorit și anual, nu numai săptămânal. O indicație în acest sens ne-o oferă sfântul apostol Paul: "Paștele nostru, Cristos, a fost jertfit. Să sărbătorim, așadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al nelegiuirii, ci cu azimele sincerității și ale adevărului" (1Cor 5,7-8). Totuși, sfântul Paul nu precizează dacă sărbătoarea Paștelui era celebrată anual, săptămânal, sau poate în tot cursul vieții creștinului.

Începând din secolul al II-lea există documente sigure cu privire la celebrarea anuală a Paștelui creștin. În acest timp apar în sânul Bisericii controverse serioase referitoare la data celebrării Paștelui, dovadă că acest important eveniment era comemorat de întreaga creștinătate. Bisericile din Asia Mică, invocând tradițiile moștenite de la sfinții apostoli Filip și Ioan, celebrau Paștele la 14 Nisan, exact când cădea Paștele evreilor, indiferent în ce zi a săptămânii ar fi căzut, ceea ce făcea ca mulți creștini să urmeze și obiceiurile iudaice, inclusiv jertfirea mielului pascal. Practic, aceste Biserici celebrau misterul morții Domnului (Paștele crucii). Nu știm dacă și când sărbătoreau și misterul învierii (Paștele învierii). Partizanii acestei practici au fost denumiți quartedecimani, deoarece celebrau Paștele la 14 Nisan. Biserica apuseană, în frunte cu Biserica Romei, bazându-se pe tradițiile moștenite de la sfinții apostoli Petru și Paul, sărbătorea moartea Domnului (Paștele crucii) în vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan, iar învierea Domnului (Paștele învierii) în duminica următoare, care cădea totdeauna după 14 Nisan. Aceste deosebiri cu privire atât la data cât și la conținutul sărbătorii Paștelui au dat naștere, la vremea respectivă, la discuții și controverse aprinse între Biserica Romei și Bisericile din Asia Mică, controverse care erau pe punctul de a duce chiar la ruperea comuniunii ecleziale.

În anul 325, la Niceea a avut loc primul conciliu ecumenic. Cu acel prilej a fost luată în discuție și problema datei privind celebrarea Paștelui și s-a stabilit următorul principiu: Paștele se va sărbători în fiecare an în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară.

Secole de-a rândul întreaga creștinătate a comemorat învierea lui Cristos la aceeași dată. Acordul acesta a durat până în anul 1582, când a fost introdus calendarul gregorian, adoptat în primul rând de Biserica Romano-Catolică. Bisericile răsăritene au refuzat, din motive confesionale, să adopte noul calendar. Așa se explică de ce, de cele mai multe ori, cele două Biserici celebrează învierea Domnului în duminici diferite.

Totuși, nu este neapărat important când celebrăm Paștele, mai important este cum îl celebrăm, cu ce spirit îl celebrăm. Prin patimile, moartea și învierea sa, Cristos a învins păcatul și a adus tuturor oamenilor răscumpărarea. "Mielul a răscumpărat turma. Cristos, mielul nepătat, i-a reconciliat pe păcătoși cu Tatăl" (fragment dintr-un imn pascal). Omul a fost smuls din ghearele morții și redat vieții; a fost eliberat de sub stăpânirea păcatului și redat iubirii. Să ne supunem puterii lui Cristos. Omul contemporan cu cât descoperă mai mult structurile vechi ale păcatului cu atât mai mult trebuie să se supună puterii răscumpărătoare a Mântuitorului. Să ne convertim cu sinceritate, să înviem sufletește; să "trecem" de la moartea păcatului la viața dumnezeiască a harului. Fiecare creștin să râvnească la "cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu" (Col 3,1). "Să sărbătorim, așadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății și al nelegiuirii, ci cu azimele sincerității și ale adevărului" (1Cor 5,7-8).

Isuse Cristoase, care pe lemnul crucii ai îmbrățișat întreaga lume, de ieri, de azi și de mâine, fă ca ea să devină nouă prin sfânta înviere a ta. Fă ca fiecare om să învie sufletește și să se supună numai puterii tale răscumpărătoare!


Noul conducător vizibil al Bisericii

"Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam: Eminentissimun ac Rverendissimum Dominum, Dominum Georgium Marium Sactae Romanae Ecclesiae Cardinalem Bergoglio qui sibi nomen imposuit Franciscum". Şi traducerea:"Vă anunț o mare bucurie: avem Papă! Pe Preaeminentul și Preasfințitul Domn, Domnul Jorge Mario, Cardinal BERGOGLIO al Sfintei Biserici Romane, care și-a luat numele de FRANCISC".

Iată cuvintele simple și la inimă rostite de noul conducător vizibil al Bisericii, Papa Francisc, din seara de 13 martie a.c: "Frați și surori, bună seara, voi știți că datoria conclavului era să dea un episcop Romei și se pare că frații mei cardinali au mers să-l ia la capătul lumii, dar suntem aici. Înainte de toate aș vrea să fac o rugăciune pentru episcopul nostru emerit, Benedict al XVI-lea", să ne rugăm cu toții împreună pentru el, pentru ca Domnul să-l binecuvânteze și Sfânta Fecioară să-l păzească". Apoi recitarea rugăciunilor Tatăl Nostru, Bucură-te Marie și Slavă Tatălui, împreună cu piața.

"Şi acum să începem acest drum: episcop și popor", a spus imediat după aceea Papa: "Acest drum al Bisericii din Roma, care este aceea care prezidează în caritate toate Bisericile". Papa a definit deja de astăzi pontificatul său "un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi". "Să ne rugăm mereu pentru noi, unul pentru altul", primul angajament cerut și luat împreună cu credincioșii. Apoi orizontul s-a lărgit: "Să ne rugăm pentru toată lumea, pentru ca să fie o mare fraternitate". Urmează prima urare, adresată tot pieței: "Vă doresc ca acest drum al Bisericii, pe care astăzi îl începem și în care mă va ajuta cardinalul meu vicar să fie rodnic pentru evanghelizarea acestui oraș atât de frumos".

Înainte de a împărți binecuvântarea "Urbi et Orbi", noul Papă a făcut un gest inedit arărând modul în care concepe slujirea ministeriului petrin: "Mai întâi vă cer o favoare", a spus adresându-se direct mulțimii care l-a ascultat în tăcere religioasă: "Înainte ca episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să-l rugați pe Domnul pentru ca să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând binecuvântarea pentru episcopul său. Să facem în tăcere această rugăciune a voastră asupra mea". și astfel, asupra pieței a coborât un minut de tăcere intensă, de adevărată rugăciune, urmată de aplauze.

A urmat binecuvântarea "Urbi et Orbi", în latinește. O binecuvântarea adresată "vouă și întregii lumi, tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință", a continuat după aceea noul Papă în italiană, și din mulțime s-au înălțat alte aplauze. "Frați și surori, vă las. Multe mulțumiri pentru primire. Rugați-vă pentru mine și pe curând"


Rugăciune și iubire față de cei în suferință

Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea în Mesajul său pentru Ziua Mondială a Bolnavului din ziua de 11 februarie, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, ne propune spre reflecție imaginea samariteanului milostiv care și-a făcut milă cu cel căzut în mâinile răufăcătorilor și care avea nevoie de ajutor. Iubirea adevărată este aceea care îl face pe omul de azi capabil să procedeze și el la fel. Şi cine poate avea o inimă mai plină de iubire decât o mamă care vede și simte suferința fiilor săi. Iar dintre mame cine poate să aibă o iubire mai mare decât cea care a stat lângă crucea lui Isus pe Calvar, care îi iubește pe oameni așa cum i-a iubit Fiul ei. El nu a exclus pe nimeni și nu trece pe lângă nici unul care se află rănit și suferind. El a dat totul pentru oameni, pentru noi. Invitația Sfântului Părinte este să facem și noi la fel, așa cum a făcut Isus și, desigur, mama lui Isus și mama tuturor oamenilor. Maria ne prezintă cel mai puternic exemplu de iubire și cea mai sigură cale de a le veni în ajutor celor căzuți în mâinile suferințelor și a celor ce suferă de orice fel de boală și nevoie

Preasfințitul Petru Gherghel, într-un îndemn adresat noua, cu ocazia Zilei Mondiale a bolnavului, ne-a dat acest exemplu: " Există o practică ce se verifică în spitalele din America - cred că aceasta s-a extins și în părțile noastre, când un copil ori chiar un adult se îmbolnăvește și trebuie să stea internat, mai ales în cazuri de accidente vasculare sau de circulație, medicii cheamă pe cineva din familie, o rudă, îndeosebi pe mama, ca să stea la căpătâiul celui bolnav. Asistentele dintr-un spital al Surorilor "Sfântul Vincențiu de Paul", din New York, când au fost întrebate cum de în secțiile de terapie intensivă pentru copii, unde se impune o mare strictețe, se află atâtea persoane străine, rude ori mame, ele au răspuns: "Prezența lor este o metodă terapeutică, este vindecătoare. Copilul sau bolnavul care nu pot comunica primesc un curaj deosebit și simt o forță ce îi susține și îi ajută să treacă mai ușor peste momentele critice". Am rămas profund edificat de acest răspuns: mamele la căpătâiul copiilor lor, când stau aproape cei ce sunt în suferință, sunt un leac, un tratament, cu iubirea și rugăciunea lor plină de încredere".

Când Fericitul Ioan Paul al II-lea,papă, - marele iubitor de oameni și care, cunoscând suferința, le-a stat aproape celor suferinzi - s-a gândit să stabilească o zi dedicată bolnavilor și celor ce se îngrijesc de ei, a ales, printr-o sfântă inspirație, ziua dedicată unei mame, Fecioara de la Lourdes, care și-a arătat și continuă să arate iubirea sa specială față de oamenii în suferință, mama care primește atâtea persoane care o caută pe ea, cea care s-a îngrijit de Fiul ei, mai ales pe drumul suferinței și al Calvarului, pe ea, cea care continuă să fie ocrotitoarea și vindecătoarea celor bolnavi și greu încercați.

Întreaga Biserică, fidelă inspirației și hotărârii Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea și urmând exemplul papei Benedict al XVI-lea, se îndreaptă în această zi de 11 februarie, cu o grijă specială, spre cei în suferință, încredințându-i grijii și ocrotirii Mariei, inimii sale iubitoare și grijulie de mamă, ce îi iubește pe fiii săi, pentru care Isus și-a da viața, ca să-i vindece și să-i mântuiască. Ea le stă tuturor aproape mângâindu-i și întărindu-i pe drumul greu al încercărilor și al crucii.

S-a celebrat, la Butea, Ziua Mondială a Bolnavului prin Sfânta Liturghie, administrarea Sacramentului Ungerii bolnavilor și adorație. Participarea a fost numeroasa si entuziasmată de momentele de har trăite împreună: surori, bolnavi, copii, tineri, credincioși din Uniunea milostiva a mamelor și nu numai. Preoții celebranți: Pr. prof. Eduard Soare, Pr. paroh Petru Blaj, Pr. diacon Gheorghe Milia și împreună cu Pr. prof. Alois Bulai care a ținut cuvântul de învățătură au trăit acest moment de prețuire pentru cei care știu să-și unească suferințele lor cu ale lui Cristos, așa cum a știut s-o facă Maria, mama lui Isus. Această zi a fost o fericită ocazie pentru a arăta dragostea noastră pentru cei în suferință, solidaritatea noastră cu ei Îi încredințăm Maicii Domnului pe toți cei bolnavi și pe cei care se îngrijesc de ei și o rugăm, să le stea mereu alături cu iubirea sa de mamă.

Să nu uităm îndemnul Sfântului Părinte Benedict care, propunându-ne exemplul samariteanului milostiv, ne cheamă cu insistență cum a făcut Isus cu tânărul din evanghelie: "Mergi și fă și tu ca el" (Lc 10,37).

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Prima treaptă a Sfintei preoții: Diaconatul

Sâmbătă, 8 decembrie, în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Neprihănit Zămislită, împreună cu 11 colegi am primit hirotonirea diaconală prin impunerea mâinilor și rugăciunea de consacrare a episcopului nostru, Petru Gherghel.

Cu siguranță părintii, rudele și toți ceilalți care au fost lângă mine în această zi au putut observa emoțiile, bucuriile și trăirile mele, dar mai mult au putut vedea concretizându-se un plan al lui Dumnezeu, care pentru mine este acela al chemării la slujirea preoțească. Dar, a vedea împlinindu-se această chemare a mea, prin acceptarea ei în forma hirotonirii înseamnă totodată și a vedea un lung proces de discernământ al acestei chemări. Cei 11 ani de pregătire în seminar sunt o mărturie în privința aceasta și mai mult, anii copilăriei sunt ca o agendă în care în care se poate citi o reală istorie ce mă conduce până la această zi a hirotonirii diaconale.

Așadar, sunt al cincilea copil din cei șase fii ai lui Dumitru și ai Veronicăi Milia, născut în anul 1987 pe date de 24 a lunii august în orașul Vulcan din județul Hunedoara. În această localitate pe data de 26 septembrie a aceluiași an am primit Botezul. La vârsta de 3 ani, împreună cu familia ne-am reîntors în satul natal al părinților, localitatea Butea din județul Iași. Aici am frecventat școala primară și gimnazială până la absolvirea examenului de capacitate. Această perioadă o pot caracteriza ca primire și dezvoltare a credinței în Dumnezeu, atât în cadrul familiei cât și al comunității parohiale. După susținerea examenului de capacitate am ales de a intra în seminarul liceal din Bacău și apoi în Institutul Teologic din Iași (Seminarul Mare).

În timpul anilor de seminar, prin rugăciune, studiu și meditație am aprofundat chemarea pe care am simțit-o din partea lui Dumnezeu și călăuzit de El m-am lăsat format pentru a fi demn de slujirea la care m-a chemat.

Ajungând în această zi a hirotonirii, cu bucurie și fericire în inimă îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru marele dar pe care mi la făcut. Sunt profund recunoscător părinților mei, fraților și rudelor mele cât și tuturor acelora care mi-au fost alături în timpul de pregătire din seminar dar și în această zi.

Amintesc și aduc mulțumire preoților din comunitate și al acelora care au activat în comunitate și care m-au ajutat în drumul către această zi.

AÎmintesc și aduc mulțumire preoților din comunitate și al acelora care au activat în comunitate și care m-au ajutat în drumul către această zi.

Mulțumesc de asemenea și Surorilor Misionare ale Patimii Domnului nostru Isus Cristos cât și Uniunii Mamelor Milostiv Creștine pentru mărturia, încurajarea și rugăciunile lor pe care le-au îndreptat către Dumnezeu pentru susținerea vocației mele.

Mulțumesc întregii comunități din Butea, educatorilor și profesorilor pe care i-am avut, și care, încă de mic au sădit în mine adevăratele valori creștine și intelectuale. Mulțumesc tuturor acelora care susțin și se roagă pentru vocațiile la Sfânta Preoție.

Primesc, așadar, această slujire de la Dumnezeu pentru voi, pentru necesitățile și îndatoririle voastre spirituale.

Mă încredințez în continuare rugăciunilor voastre și Sfintei Fecioare Maria la picioarele căreia zi de zi invoc ocrotire și statornicie.

Aceasta mărturie să fie spre cinstea lui Dumnezeu și a Bisericii sale pe care m-a chemat să o slujesc.

diacon Gheorghe Milia

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


În amintirea părintelui Alois

Părintele Alois Dămoc, născut în 22 octombrie 1939, a fost al cincilea din cei nouă copii ai familiei Giurgi și Veroana Dămoc din Săbăoani. După școala primară, a intrat în seminar în anul 1955. A fost hirotonit preot în catedrala din Alba Iulia de către episcopul Marton Aron, la 29 iunie 1965.

Prima misiune a împlinit-o la Tămășeni, ca vicar. La 1 octombrie 1967 este numit vicar la Butea, iar în perioada 1 februarie 1972 – 31 august 2003 este parohul acestei comunități.

În luna aprilie a anului 2003 o boală necruțătoare i-a afectat vorbirea, pe parcurs adaugându-se și alte suferințe. În acest timp de încercare și-a împlinit menirea de preot prin rugăciune asiduă și prin acceptarea cu resemnare a suferinței.

Pe lângă munca pastorală, căreia i-a răspuns cu o abnegație deosebită, aproape 36 de ani, s-a implicat cu toată ființa sa în construirea noii biserici din Butea.

A fost chemat la Domnul în seara zilei de 28 noiembrie 2012.

Dorința părintelui a fost ca locul de veci să fie în cimitirul din Butea. A fost înmormântat de către Episcopul Petru Gherghel și Episcopul auxiliar Aurel Percă împreună cu un numar impresionant de preoți, la 1 decembrie 2012.

Dumnezeu să-l fericească și să-l răsplătească pentru binele făcut în viața aceasta!


*****


Dacă vii dinspre Roman și cobori dealul la DOI LEI, cu siguranță privirea îți va fi atrasă de turnul maiestuos de pe dealul pe care domnește și domină Butea. Dar acest turn și această biserică nu ar fi existat niciodată fara acest slujitor vajnic pe care îl înconjurăm azi cu drag.

În numele întregii noastre comunități aduc omagiu de recunoștință și mulțumire pentru cel care a fost Părintele nostru drag, Alois.

Nu putem gândi Butea fără Pr. Alois Dămoc și nici pe părintele Dămoc fără Butea. Chiar dacă a lipsit câțiva ani de lângă noi el revine printre noi și vrea să rămână mereu cu butenii

Azi avem multe pentru a vă mulțumi:

  • Vă mulțumim pentru zâmbetul larg și binevoitor cu care ne întâlneați și ne întâmpinați.
  • Vă mulțumim pentru predicile pline de oratorie și doctrină cu care ne incălzeați sufletele.
  • Vă mulțumim pentru zelul și măiestria cu care ne-ați împodobit satul cu o asemenea măreață, solemnă și încântătoare catedrală!
  • Vă mulțumim că ne-ați condus mereu pașii spre Isus prin povață, sfat bun și exemplu!
  • Vă mulțumim pentru rugăciunile pe care le-ați ridicat către cer pentru noi, de când ați sosit la Butea și până în seara de miercuri, când Dumnezeu v-a chemat la el.
  • Vă mulțumim pentru sărbătorile pe care doar sfinția Voastră știați să le împodobiți.
  • Vă mulțumim părinte că ne-ați ales pe noi și cimitirul nostru ca gazdă pentru somnul de veci.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a făcut un dar așa de minunat, acum la intersecția dintre milenii, satului nostru. Nu te întrebăm, Doamne, de ce l-ai luat, dar îți mulțumim că ni l-ai dat.

Te mai rugăm , Doamne, să-l răsplătești pe părintele nostru primindu-l la altarul tău ceresc ca acolo să celebreze, împreună cu sfinții, liturghia veșnică.

Dragă părinte Alois, vei rămâne însemnat cu litere de aur în istoria satului nostru, ca marele arhitect al bisericii și al sufletelor noastre. Nu vă vom uita niciodată!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Recunoștința e floare rară

Cu dorința ca această "zi a recoltei 2012", ediția doua, să ne oprească din drumul nostru și să ne întoarcă spre Dumnezeu, nu i-am cerut nimic Domnului, ci doar am voit să-i spunem: Mulțumim!

Așa s-a desfășurat această minunată zi, încât întreaga comunitate s-a bucurat împreună de diferitele activități. Am început de sâmbătă. Adulții din Acțiunea Catolică au pregatit căruțele cu tot felul de produse agricole, semn al belșugului câmpului. Tinerii și copiii, cu câteva zile înainte, au pregătit cântece și dansuri populare, semn al bucuriei și veseliei care trebuie să caracterizeze pe gospodarii mulțumiți de ce au primit.

Sfânta Liturghie, celebrarea Euharistiei, a fost momentul central prin care, de la mic la mare, am adus mulțumirea noastră ce i se cuvine lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a oferit fiecăruia, familiei și comunității noastre. Oferirea darurilor împreună cu rugăciunile noastre au înălțat inimile tuturor, în spirit de dăruire și generozitate, spre Acela care e darnic fără măsură.

Trăirea momentelor de comuniune fac unitatea unei comunități. După liturghie, în fața bisericii, în cântec de fanfara, credincioșii s-au bucurat de gustul bun al cozonacului dar și a jocului popular. Pe "maidan la trei cruci" sărbătoarea a continuat. Tinerii și copiii s-au prins în horă, văzând că se pot distra și în toiul zilei, nu numai în cel al nopții. Adulții și-au amintit cu plăcere de vremurile de demult. O familie a reamintit de datini strămoșești. Consliul local în frunte cu primarul nostru și-au arătat prezența prin diferite concursuri. Frumoasă a fost ziua și de neuitat.

Doamne, îți mulțumim pentru tot și pentru toate!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Vara împreună "Viața din familie: Iosif și frații săi"

În săptămâna 2-8 iulie 2012, copiii din Parohia „Sf. Treime” Butea, împreună cu preoții, surorile și tinerii animatori au trăit o săptămână intensă, plină de entuziasm, dăruire și multă voie buna. Ne-am bucurat de prezența si colaborarea Părintelui Valeriano care împreună cu 7 tineri de la Seminarul „Don Orione” din Iași ne-au îndrumat si ne-au oferit un exemplu de animare activă și loială.

Au participat peste 260 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani, animați de 56 de tineri din comunitate care s-au dăruit atât de frumos acestor zile de distracție și formare spirituală.

Tema verii împreuna a fost „Viața lui Iosif și frații săi”, prin care am încercat sa reproducem visele lui, pizma fraților, vinderea, momentele trăite alături de faraon, salvarea poporului de foamete prin iscusința lui și iertarea fraților ce i-au pricinuit atâta durere, iar motto-ul „Ai încredere în mine” ne-a reamintit că idealul nostru în viață este de a-l imita și urma pe Cristos.

Am avut ocazia de a reflecta la vocația și visele noastre, la modul în care alegem să ne trăim viața, la talentele si calitățile cu care am fost înzestrați, la raportul nostru cu Dumnezeu și nu în ultimul rând la tema centrală, iertarea.

Copiii s-au bucurat din plin de elementele introduse în program, fiecare a avut ocazia de a se înscrie la ateliere de creație, dans modern, dans popular, teatru, ping-pong, basket și fotbal. Datorită căldurii la ora 12 urma o pauză de 3 ore după care se întorceau pentru discuții in grup și o după-amiază plină de mișcare prin jocuri stand, jocuri fără barieră, olimpiade, jocuri cu apa, planetele, contrabandiștii, căutarea comorii și multe altele.

Ziua se încheia cu participarea la Sfânta Liturghie unde copiii au cântat atît de frumos și unde s-au îmbogățit cu frumoasele mesaje de la predică.

Deasemenea fiecare dintre noi a avut ocazia de a contribui cu alimente pentru a merge la bătrânii bolnavi din comunitate, moment în care atât noi tinerii cât și copiii am realizat importanța carității și dăruirii.

La sfârșitul acestei săptămâni am participat cu toții la liturghia de încheiere, după care am pregătit un program artistic în care părinții, rudele și apropiații copiilor au putut admira expoziția de picturi, felicitări și brățări, sceneta "Cenușăreasa modernă", dansul modern, muzica, dansurile populare și premierea copiilor.

În toate aceste zile copiii au avut prilejul de a sta împreună alături de Isus, au legat prietenii, au învățat să își folosească creativitatea, au fost mai atenți la cei din jur și mai ales au aflat cât de important este să aibă încredere în Domnul.

Îi mulțumim Domnului pentru aceste zile frumoase, pline de har, visare, bucurie, prietenie, încredere și iubire.

Mulțumim preoților, surorilor, tuturor colaboratorilor noștri, părinților pentru tot ajutorul acordat și pentru bunăvoința de care au dat dovadă.

Mulțumiri le adresăm și copiilor care au participat la aceste momente speciale și pe care îi așteptăm din toată inima la diferitele activități de formare spirituală și umană din timpul anului.

Iată câteva impresii:

"Aceste zile pline de har, bună dispoziție, iubire, prietenie, deschidere, m-au făcut să realizez încă o data cât de importantă este iubirea lui Dumnezeu față de noi toți. Cât de important este să îți oferi timpul, energia, iubirea și în același timp să primești zâmbete și noi forțe de a continua ceea ce Dumnezeu a dorit încă de la început: unitate, iertare și încredere. Este o experiență de neuitat din care de la an la an te îmbogățești spiritual, îți faci noi prieteni și capeți mereu încredere de a merge pe calea cea dreaptă." (Elena Răileanu)

"Este cel de-al doilea an în care particip ca animator la Vara Împreună și m-am simțit foarte bine. Deși oboseala și-a spus cuvântul în aceste 7 zile, a meritat efortul fiecăruia dintre noi, deoarece, cred eu, s-a împlinit scopul pentru care se organizează astfel de evenimente în fiecare an, acela de a determina copiii să lucreze în echipă, de a se simți bine împreună și de a lega noi prietenii." (Laura Elena Petruț)

"A fost o săptămână de neuitat. Atât animatorii cât și copiii am trăit experiențe marcante, pline de bucurii și voie bună. Fiecare dintre noi am învățat lucruri noi care ne vor fi cu siguranță de folos în viitor." (Simona Mihăieș)

"Aceste zile petrecute împreună cu copii vor rămâne pentru noi niște amintiri minunate deoarece au fost niște zile care și-au pus amprenta peste toți, atât pe plan spiritual cât și intelectual. Am trăit cu toții o experiență frumoasă, îndrumați și ajutați de către preoți și surori care au fost mereu disponibili.

Bucuria, prietenia și zâmbetul cald de care au dat dovadă copiii, au sădit în noi o speranță spre mai bine; ne-au făcut să ne readucem aminte că în fiecare dintre noi se ascunde un copil mereu gata să iasă la suprafață în asemenea momente. Piesa de teatru, jocurile, bansurile, căutarea comorii și voia bună au umplut aceste zile de fericire, învățătură, mult zâmbet și pace." (Estera Maria Gal)

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Prima Sfântă Împărtășanie

În anul 2005, în cadrul unei întâlniri a Papei Benedict al XVI-lea cu copiii de la Prima Sfântă Împărtășanie, Andrei, unul dintre copii, l-a întrebat pe Sfântul Părinte:

- Ce amintire aveți, părinte, din ziua în care ați făcut Prima Sfântă Împărtășanie?

-"Îmi amintesc bine ziua Primei mele Împărtășanii. Era o frumoasă duminică de martie 1936, adică 69 de ani în urmă. Era o zi însorită, biserica aranjată foarte frumos, cântările înălțătoare și multe lucruri frumoase. Eram circa 30 de copii, băieți și fete din satul nostru. Atunci am înțeles că Isus a intrat în istoria mea, m-a vizitat pe mine.Am fost plin de bucurie că Isus a venit la mine. Atunci am înțeles ca aveam să încep o etapă nouă a vieții mele, aveam 9 ani, era important să rămân fidel acestei întâlniri, atunci i-am promis Domnului: "Eu doresc să rămân mereu cu Tine!" și l-am rugat:"dar mai ales Tu să rămâi cu mine". Acum, mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut mereu de mână, m-a condus chiar și în situații grele. Sper ca și voi să rămâneți împreună cu Isus și ziua de azi să fie pentru voi începutul unei prietenii cu Isus, care va dura toată viața. Începutul unui drum împreună , mergând cu Isus mergem bine și viața devine mai bună".

Mergând la Sfânta Liturghie și primind Sfânta Împărtășanie vom găsi centrul vieții noastre. Atunci când lipsim de la biserică, nu ne dăm seama că ne lipsește chiar Isus. Dacă Dumnezeu este absent din viața noastră, dacă Isus este absent din viața noastră, atunci ne lipsește un îndrumător credibil, ne lipsește o prietenie esențială, ne lipsește și o bucurie care este importantă în viață. Absența lui Dumnezeu din viața noastră este o lipsă fundamentală și distructivă.

Felicităm pe copiii care s-au pregătit prin învățătură și prin sacramentul Sfintei Spovezi, unde păcatele le-au fost șterse. Felicităm pe părinții acestor copii care i-au îndrumat către Biserică și sperăm să-i îndrepte pe mai departe spre participarea la Sfânta Liturghie, Sfânta Spovadă și primirea cât mai deasă a Sfintei Împărtășanii. A-i însoți pe acești copii mai departe este la fel de important cum a fost pregătirea, dacă nu chiar și mai important. Mama și tata trebuie să se îngrijească în continuare de educația religioasă, trebuie nu numai să le arate drumul ci să-l și parcurgă împreună. Vorbele dau lecții, exemplele pun în mișcare.

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Hramul este sărbătoarea comunității parohiale

Sărbătoarea hramului bisericii din Butea, nu ne reamintește numai de Preasfânta Treime și de ziua sfințirii bisericii noastre, ci ea merge mult mai departe și ne face pe noi înșine, comunitatea noastră, să fim sărbătoriți. Ce este și cum trebuie să fie comunitatea parohială?

Parohia este compusă din credincioși și păstor, aceasta înseamnă comunitatea parohială. O parohie nu constă numai dintr-o structură, un teritoriu, o clădire, ci este mai mult, este o familie a lui Dumnezeu.

O comunitate parohială trăiește de la altar, de unde pleacă circulația sângelui în toate mădularele, este, în fond, o comunitate euharistică. Așa cum viața fiecăruia dintre noi are nevoie de profunzime pentru a avea forță, tot astfel, și viața unei comunități parohiale trebuie să ajungă să se ancoreze adânc în sacramente, desigur, nu primite cu lipsă de atenție, ci astfel să fie trăite pentru a avea efect asupra vieții de zi cu zi.

Ca botezați și miruiți, toți credincioșii sunt chemați la responsabilitate și colaborare în Biserică. Prin aceasta, acțiunea preotului nu devine inutilă, ci ea este sprijinită și întărită.

Apoi, o comunitate nu trăiește numai pentru sine, ci are o misiune mântuitoare pentru toată localitatea și dincolo de ea, și pentru toți oamenii care vin în vizită: să dea mărturie pentru Isus Cristos și să facă astfel încât, Duhul lui Cristos să pătrundă în toată împrejurimea.

Trebuie să dăm mărturie cu viața noastră pentru Vestea cea Bună. Să-i lăsăm pe semenii noștri să afle că credința în Cristos este ceva frumos și prețios, că El ne îmbogățește viața. Cu cât mai nesigure sunt vremurile noastre, cu atât mai mult suntem chemați să fim reazem și sprijin pentru fratele și pentru sora de alături. Numai credința trăită, trăită în fața oamenilor, contează; asta radiază.

Fie ca sărbătoarea frumoasă a hramului să aducă roade în viața comunității și a fiecăruia în parte!

Puteți vedea mai multe poze la Album foto

Predica de hram 2012

Procesiune de încheiere a lunii mai

Am încheiat luna mai, ca-n fiecare an, cu sărbătoarea: "Vizita Sfintei Fecioare la Elisabeta". Vizita este o împărtășire de bucurie și credință. Joi, am avut ocazie bună să medităm despre împărtășirea credinței și a bucuriei. Maria împărtășește cu Elisabeta și cu noi credința că Dumnezeu a ales-o să devină mama Fiului Său și în același timp împărtășește bucuria de a fi mama lui Isus și mama noastră.

Darul cel mai important, cel mai profund și cel mai intim pe care trebuie să-l împărtășim unii cu alții este credința. Trebuie să ne facem timp și curaj ca să împărtășim din cunoștințele noastre despre religie, învățătura creștină, trăirile noastre cu Dumnezeu, într-un cuvânt să împărtășim din credința noastră asemenea Mariei, care merge la Elisabeta și împărtășește din credința ei. Elisabeta avea să exclame: "Fericită ești tu pentru că ai crezut cele spuse ție de Domnul".

Sfânta Fecioară a spus: „Sufletul meu preamărește pe Domnul și Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu” Maria împărtășește bucuria credinței cu Elisabeta și în același timp cu noi toți. Sentimentele umane trebuie să le comunicăm unii celorlalți. Nu e permis să ne izolăm sau să trăim sentimentul că nimănui nu-i pasă da noi. Așa cum ne amintește Sfântul Paul, să ne bucurăm cu cei care se bucură și să plângem alături de cei triști.

O asemenea împărtășire a credinței și a bucuriei noastre am avut-o la procesiunea cu statuia istorică a Sfintei Fecioare Maria, prin localitate. Adunați, cu mic cu mare am pornit pe ulițele comunei, în cântări și rugăciuni pentru a-i mulțumi Domnului, prin Mama lui Isus și mama noastră, pentru toate darurile și binecuvântările revărsate asupra noastră. Procesiunea a fost o trăire a credinței și o manifestare a bucuriei împreună.

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Adeziune la Uniunea mamelor milostive creștine

Fondatoarea Congregației "Surorile Misionare ale Pătimirii lui Isus", Maica Maria Margherita Lazzari, cu umilința, înțelepciunea și simplitatea care i-au fost atribute, pe lângă nenumăratele inspirații pe care le-a primit de la Duhul Sfânt a fost deschisă și spre aceea de a înființa ramura "Uniunea Mamelor Milostive Creștine", mișcare formată din soții și mame care împărtășesc spiritul dorit de Madre Margherita și doresc să se unească în rugăciune profundă pentru ca în Biserica lui Cristos să fie mereu vocații sfinte la preoție, viața religioasă și întemeierea de familii creștine. Sunt mame chemate la o viată interioară profundă, suferindă și fericită în același timp.

Primele soții și mame s-au alăturat acestei "Uniuni" în Italia la Mondovi, unde se află actual Casa Mamă. Datorită frumoasei misiuni pe care Surorile Misionare o desfășoară în România dedicându-se cu mare iubire pentru a fi un ajutor concret față de suferinzi, săraci, familii în dificultate, copiilor abandonați și tinerilor în căutarea continuă a fericirii adevărate și a vocației lor, au devenit foarte cunoscute și admirate. Astfel datorită exemplului bun al surorilor, în Dieceza de Iasi, prima membră a depus adeziune la această uniune în luna decembrie a anului 2010 și după un an au urmat și alte adeziuni. Luni, 9 aprilie 2012, a doua zi de Paști s-au alăturat Uniunii, prin adeziunea lor, alte 23 de mame care provin din Butea, Pașcani și Gherăiești-Nț.

Viața mamelor care fac parte din Uniune este foarte fericită. Mamele trăiesc normal viața lor de familie, au aceleași probleme și trăiri ca toate mamele creștine. Însă ceea ce se schimbă făcând parte dintr-un grup de rugăciune profundă cu intenții atât de frumoase este interiorul acestor mame. Din mărturiile pe care le dau acum, reiese că simt altfel, respectă mai mult raportul lor cu Dumnezeu prin ascultarea Sf. Liturghii, rugăciune, Spovadă, primirea Sf. Euharistii, sunt mult mai răbdătoare în familie cu soții și copiii, caută mult ca prin comportament să nu dea scandal celorlalți, sunt mai atente cu toți în a oferi ajutorul lor.

În perioada 11-17 aprilie, am fost în pelerinaj, împreună cu mai multe mame din Uniune si câtiva prieteni, pentru a o ruga pe Maica Domnului să ne fie alături si să mijlocească pentru noi toti haruri de la Domnul, în gândurile si hotărârile noastre bune.

Mamele care vor să cunoască aceste trăiri de credință atât de frumoase și profunde sunt așteptate alături de noi, le spunem doar că este minunat să mergem împreună cu toții către scopul nostru final, Paradisul.

Eugenia Dămătăr

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Ce mare bucurie: CRISTOS A ÎNVIAT!

Acest salut răsună la Butea din noaptea trecută. ADEVĂRAT A ÎNVIAT! răspund creștinii pe care-i întâlnim zilele acestea.

Isus nu a fost văzut de ochiul uman ieșind din mormânt. Dar că învierea sa a avut loc, au fost semne și prevestiri; și apoi El însuși s-a arătat multora în diferite moduri: i-a apărut Sfintei sale Mame; i-a apărut Mariei Magdalena la mormânt, apoi lui Petru și celorlalți apostoli. Le-a apărut celor doi ucenici care mergeau spre Emaus, lui Toma necredinciosul; sfântul Pavel amintește despre o apariție "la mai mult de 500 de frați deodată" (1 Cor 15, 6). Moartea lui Isus a fost un fapt public, în schimb învierea a venit pe neașteptate ca și Întruparea Cuvântului: pe când totul era învăluit de tăcere, Viața și a arătat Chipul, Cristos a biruit moartea și a transmis celor din morminte viața! Aceasta e credința noastră care ne susține și ne dă speranță că viața are un sens și merită să fie trăită în Domnul cel Înviat.

Bucuria Învierii Domnului vrem să o împărtășim cu voi toți, frați și surori creștini din orice parte a pământului.

Să ascultăm un cântec de înviere interpretat de corul bisericii noastre:

Corul din Butea de Paste 2012

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Ziua Tineretului în Duminica Floriilor

Cât de interesant este să sărbătorești Ziua Tineretului parohial în Duminica Floriilor! Ziua persoanelor tinere, cu încredere în viitor, pline de speranță și de energii nebănuite este ținută în fiecare an, la nivel parohial, în duminica dinaintea Paștelui, duminica Floriilor, duminica intrării în Săptămâna Mare, Săptămâna Sfântă, săptămână în care retrăim patima și moartea Domnului nostru Isus Cristos.

Sâmbătă, ajunul Floriilor, tinerii au organizat, susținut și participat la Calea Sfintei Cruci prin localitate. Mulți credincioși, adulți și copii, i-au însoțit pe acest drum. Calea suferinței lui Cristos parcursă în ajun de ziua lor, a tinerilor. Ce legătură poate avea una cu alta, tinerii și suferința, bucuria și încercările?

În fiecare an, cu ocazia Zilei Tineretului, Sfântul Părinte Papa dă un mesaj adresat tinerilor și celor care se ocupă de pastorația lor. Anul acesta, tema mesajului este:”Bucurați-vă mereu în Domnul!” (Fil 4,4). Papa ne oferă ocazia de a reflecta asupra valorii bucuriei autentice care-și are originea în Dumnezeu. Bucuria adevărată se naște din întâlnirea cu Cristos. Să nu ne fie frică să punem în joc viața noastră făcând spațiu lui Isus Cristos și evangheliei sale.

Sfântul Părinte prezintă secretul adevăratei bucurii prin trei modalități. Bucuria iubirii, atunci când răspundem iubirii lui Dumnezeu prin trăirea vocației noastre simțim o bucurie imensă. Bucuria convertirii, atunci când ne întoarcem de pe căile rătăcirii, Dumnezeu ne întâmpină cu iertarea sa, trăind adevărata prietenie și bucurie în Domnul. Bucuria în încercări, atunci când creștinul adevărat nu este disperat și tist, chiar și în fața celor mai dure dificultăți. În Cristos găsim lumina capabilă să dea forța și speranța în încercări cele mai grele.

În această bucurie, la care ne îndemnă mai întâi Sfântul Paul în scrisoarea către filipeni și acum Sfântul Părinte Papa, găsim legătura dintre tineri și patimile Domnului. Căci "bucuria creștină nu este o fugă de realitate, ci o forță supranaturală pentru a înfrunta și a trăi dificultățile zilnice".

Mesajul se încheie cu un îndemn insistent ca tinerii să fie misionari ai bucuriei. Nu putem fi fericiți atât timp cât ceilalți nu se bucură, nu sunt fericiți. "Mergeți și povestiți celorlalți tineri bucuria voastră că ați găsit acea comoară prețioasă care este însuși Isus." Avem aceasta misiune de a conduce mai ales pe cei indiferenți, obosiți, plictisiți și dezorientați la adevărata bucurie și pace.

Dragi tineri din Parohia Butea, pătrunși de bucuria adevărată, fiți mesageri și misionari ai bucuriei!

Al vostru paroh,

Petru

Puteți vedea mai multe poze la Album foto


Am trăit zile binecuvântate

În această perioadă, în biserica noastră parohială am avut ocazia de a trăi momente de har: Misiunile Populare.

Tema principală fiind "Fă din familia ta un colț de paradis", Încercând de a menține cât mai intact vasul harului primit la sf. Botez .

Fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să facem ceva frumos pentru Domnezeu .

Expresiile frumoase care ne-au fost împărtășite ne-a ajutat să luăm decizii serioase în viata noastră cu propunerea care la însoțit pe Papa Ioan al XXIII –lea, toată viața : Doar pentru azi :

  • să fiu mai bun;
  • să iubesc mai mult;
  • să renunț pentru alți;
  • să schimb ceva în viața mea...

Într-o altă reflexie, părintele predicator mai spunea că ceea ce e mai importat în viața de familie este iubirea. Exemplul a fost : O mamă fiind bolnavă grav era în spital, apropiindu-se soțul de patul ei, oftând a spus: "Fără tine eu nu pot trăi!" Au fost cuvintele care i-au redat zânbetul pe buze și încetul cu încetul s-a vindecat . Este un exempu pentru noi de viață, care trebuie să ne străduim de a împărtăși mereu iubirea cu cei de lângă noi .

Sr. Elisabeta

Puteți vedea mai multe poze de la misiuni la Album foto



Misiuni Populare la Butea

Având ca temă generală: "Reconstruiește vasul familiei! Fă din casa ta un colț de paradis!" Misiunile populare au fost ținute pe părintele predicator Cornel Cadar. În fiecare zi din cele trei, cât au ținut misiunile, au fost câte doua Sfinte Liturghii și deci șase predici ținute cu multă înflăcărare de părintele. Dar mai bine să-l ascultăm:

Ce sunt misiunile populare?

Cum să învingi în lupta cu ispitele? Cum să rămâi om?

Cum să-l iubești mai mult pe Dumnezeu? Regele este printre noi?

Cum să-l iubești pe cel de lângă tine? Un lucru Frumos pentru Domnul

Hrană pentru drum

Ce ai de făcut? Cum să-ți îmbunătățești viața de familie?


Biserica și internetul

Papa Benedict al XVI-lea, în iunie 2011, când a lansat site-ul de știri al Vaticanului (www.news.va), a scris primul său mesaj: „Dragi prieteni, Lăudat să fie Isus Cristos! Primiți rugăciunile și binecuvântările mele” Prin această lansare Sfântul Părinte a exprimat dorința Bisericii ca internetul și rețelele de socializare să fie folosite pentru răspândirea mesajului Evangheliei și pentru a construi relații între oameni și mai ales între tinerele generații.

Tinerii care folosesc Internetul nu trebuie însă să se expună prea mult sau să uite de spiritul creștin. Papa Benedict le lansează tinerilor provocarea de a fi „autentici, onești cu ei înșiși, fără a da curs tentației de a crea profile false sau artificiale”. Rețelele de socializare oferă noi experiențe de viață și Suveranul Pontif le recunoaște meritul de a "crea întâlniri dincolo de granițele spațiului și culturii".

Una dintre activitățile cel mai des întâlnite, în rândul celor care navighează pe internet, este comunicarea. Internetul este un nou și revoluționar mijloc de comunicare, atât de folosit în ultimul timp de om, pentru că el așa este creat de Dumnezeu ca o ființă comunicativă cu lumea, cu sine și mai ales cu Dumnezeu. Persoana umană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, tinde spre comunicare. Așa se prezintă Sfânta Treime ca un Dumnezeu în Trei Persoane care comunică între ele.

Sunt și mulți care intra in lumea virtuala pentru a găsi informații, cu alte cuvinte caută cunoștințe. Omul, dotat de Dumnezeu cu rațiune, se simte împlinit atunci când cunoaște pe Creatorul a toate, lumea înconjurătoare și tinde spre autocunoaștere.

Biserica Catolica susține ca este foarte necesară o activitate de "evanghelizare" pe Internet pentru ca astfel el sa devină cât mai folositor creștinilor. Lumea digitala, așa cum a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, este un nou continent, un nou spațiu al misiunii de evanghelizare.


© 2012: Parohia Romano-Catolică "Preasfânta Treime" Butea
Str. Preot Gheorghe Petz, 53, 707065-Butea, jud. Iași; tel.: + fax 0232/713075; e-mail: mail@parohiabutea.ro