Istoricul bisericii și parohiei noastre

Biserica

Călătorul care trece cu trenul pe calea ferată de la Roman spre Pașcani, sau cu mașina, - de la Roman spre Iași, aruncându-și privirea spre dreapta, nu poate să nu observe existența unui turn situat pe un vârf de deal, străjuind asupra împrejurimilor. Acest turn indică prezența Bisericii romano-catolice din Butea, județul Iași. Este o așezare atestată documentar în anul 1803. În statisticile și evidențele catolice, satul n-a purtat numele Butea, decât numai după anul 1900. Avea numele de Miclăușeni, probabil din respect față de proprietarul locului, familia prințului Sturza, care era socotit un mare binefăcător al catolicilor.

Catolicii de aici fac parte din gruparea satelor care s-au format pe stânga Siretului din fostul județ Roman, după începutul secolului al XIX-lea, cu băjenari din Adjudeni și Tămășeni, care-au trecut Siretul și s-au ascuns apoi din calea mișcărilor de trupe, care treceau pe "drumul mare" și prădau totul pe timpul tulburărilor politice din țară, în anii 1682-1750. Schematismul Misiunii (1856) spune că Biserica din Miclăușeni (Butea) a fost construită în anul 1826. Această Biserică a fost refăcută, din cărămidă, în anul 1866 și-a existat până după începutul perioadei interbelice. Retrași și izolați pe, și între cele două coline ale satului, credincioșii din Butea au știut să zidească un lăcaș de cult al lor, care să reflecte măreția și frumusețea credinței lor.

Pe o placă de marmură descoperită cu ocazia lucrărilor "de reparații" la biserica veche din localitatea Butea, jud. Iași, se găsesc notate următoarele: "Hoc templum Sanctissimae Trinitati dicatum ab incolis butenensibus aedificatum fuit sub auspiciis et auxiliis Demetrii Matthaei Georgii Sturza A.D. MDCCCLXIIII parocho patre Antonio Carnili Molienensi". (Această biserică închinată Preasfintei Treimi a fost zidită de locuitorii din Butea sub conducerea și cu ajutorul lui Dumitru Matei Gheorghe Sturza în anul Domnului 1864, paroh fiind părintele Anton Carmil Molienezul).

Biserica din 1864 era zidită din cărămidă în locul și pe amplasamentul unei alte bisericuțe din lemn. În 1922, devenind neîncăpătoare, pr. dr. Ioan Ferenț a vrut să construiască o nouă biserică în stil gotic, în formă de cruce având dimensiuni deosebit de mari. A turnat temelia, dar fiindcă această temelie a fost turnată pe locul unde fuseseră morminte la o adâncime de 1,90 m, fără a se ajunge la pământul neumblat, nu a putut asigura rezistența necesară unei clădiri monumentale. În noua situație, a apelat la soluția măririi bisericii vechi (1923-1927), temelia turnată rămânând îngropată în pământ.

Având o autorizație de reparații capitale la biserica veche, la 6 iunie 1977 s-au putut începe lucrările pentru o nouă biserică. Nu a fost deloc ușor! S-au făcut eforturi mari de muncă fizică pentru a ne putea "strecura" și a da impresia că, de fapt, intenționăm să facem reparațiile capitale, conform autorizației, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu și al credincioșilor din Butea, s-a realizat construirea actualei biserici, finalizându-se la 15 august 1980. Nu s-au folosit mijloace mecanizate, ci palmele credincioșilor care mânuiau lopata, targa și gălețile cu beton, date din mână-n mână, ca să ajungă la temelia bisericii, la stâlpi, la plafoane și în vârful turnului.

Echipa de specialiști alcătuită din arhit. Gheorghe Hereș, ing. Carmil Păuleț și ing. Ioan Cristea a riscat foarte mult întocmind planurile și dând soluții pentru construirea noii biserici.

Lucrarea a fost inițiată, dirijată și aprovizionată cu materiale procurate din contribuția generoasă a credincioșilor de către parohul, din acel timp, preotul Alois Dămoc.

Stilul roman amestecat cu elementele unui stil modern în care s-a introdus simbolul Sfintei Treimi constând din trei triunghiuri egale sau un triunghi echilateral, simbol care începe să apară de la porțile de la intrare și ușile bisericii și până la ușile de la sacristie și elementul de ornamentare al crucii de la altar, arată că întreaga clădire este închinată Sfintei Treimi.

Cele două panouri de sub brațele crucii reprezentând Învierea lui Cristos și jertfa lui Abraham sunt sculptate în lemn de tei, iar cele 14 stațiuni de la Calea crucii sunt sculptate în lemn de stejar și de fag de către Valerică Vieriu între anii 1988-1999.

Lungimea bisericii, incluzând turnul și sacristia, este de 56m, lățimea de 21m, înălțimea interioară din nava centrală de 14m iar înălțimea turnului de 42m.

În ziua de 18 iunie 2000, sărbătoarea Sfintei Treimi, hramul Bisericii din Butea, an jubiliar închinat Sfintei Treimi, a fost consacrat altarul și sfințită biserica. La sărbătoare au fost prezenți: PS Petru Gherghel, episcop de Iași, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, PS Anton Coșa, episcop de Chișinău, mulți preoți și credincioși. Într-un chip deosebit au fost prezenți preoții, persoanele consacrate și toți cei a căror origine este din Butea.

Existența acestei biserici va vorbi despre credința și sacrificiul credincioșilor din Butea, care prin contribuția lor bănească și munca fizică prestată, au înălțat acest sfânt lăcaș spre slava Preasfintei Treimi.

Pr. Alois Dămoc

© 2012: Parohia Romano-Catolică "Preasfânta Treime" Butea
Str. Preot Gheorghe Petz, 53, 707065-Butea, jud. Iași; tel.: + fax 0232/713075; e-mail: mail@parohiabutea.ro